Din volumul de versuri La braț cu al XIII-lea ghinion, Romulus Ungureanu : Agata, 2022

Răcoarea vieții s-a cam terminat
Tot focul se prelinge,
Un întuneric greu e luminat
Azi, nimeni nu mai plânge
….
S-adună pașii rătăciți
Apoi se mătură-n balcoane
Rămân iubiții rătăciți…
Mulți orbi privesc icoane
…
Albastru cerului s-a împietrit
La soare -ngheață iar o muritoare
Pe insulă, iarăși ne-au găsit
Ca două blânde ursitoare
…
Doar moartea ne călăuzește
Prin suflete și soare
Azilul sorții ne iubește
Când ne dezmiardă cu o floare
…
Un pas pe lună
Doi cu cingătoare
Mâncarea-i bună
În fugă, pe picioare
…
Strigarea umbrei s-a împotmolit
A mai secat o mare
La trei bogați, un jerpelit
Pentru măligă… sare!
…
Răcoarea vieții nu rămâne,
Tabloul gol împins spre zare
Aceiași prinți, aceleași zâne
Ca ambalaj spre aruncare
…
Când jarul se iuțește
Sfârșim cu toții în palate
Pe undeva, cineva ne iubește
Sunt umbre mici și plate.

19-08-2022