Satul Vorniceni, județul Botoșani, este cunoscut ca unul din cele mai vechi și mai mari sate din țară, cu o populație de aproape 7500 locuitori, prin anii ’70.  Trecutul său cunoaște neprețuite valori spirituale, o zestre cu care vornicenenii se mândresc și astăzi, fără a ocoli demersul necesar pentru a valorifica și afirma tradițiile românești, specifice unui modus vivendi adânc pătruns în memoria colectivă a comunității. Aici s-au păstrat, și au cunoscut o vie și dinamică mișcare, vechi ocupații, tradiții și obiceiuri autentice ale românismului. Astăzi, e nevoie să constatăm că în Vorniceni, modernismul, globalismul își găsesc greu tendința așteptată de unii.

Totuși, un important eveniment cultural care a avut loc la Căminul cultural din Vorniceni (20 Nov. 2022) cu prilejul lansării cărții profesorului Teodor Epure – Umbrele timpului (poezii) – apărută la Editura Agata, se constituie ca un semnal, un avertisment, că e necesar și important să avem grijă de satele noastre.  Evenimentul a fost organizat cu sprijinul Primăriei Comunei Vorniceni, primar Gică  Irimia. Au participat fii ai satului, oameni aplecați spre viața culturală a satului, consilieri locali, cadre didactice, foști elevi ai emeritului profesor Teodor Epure. Un moment special, care a emoționat starea de spirit a participanților, a fost atent pregătit de prof. Adriana Volari – director al Școlii Gimnaziale Vorniceni și prof. Marinela Mihai. Printre copiii rapsozi populari, eminenți la școală, cu toții am apreciat talentul tinerei Marina Iftodi, solistă în formația Mugurelul -Mărgineanca condusă de maestrul Marcel Dupu.
*
Cartea profesorului Teodor Epure, Umbrele timpului, e un sfeșnic aprins și va rămâne ca o prisnă la icoana satului. E o efigie a spiritului vornicenean. Conținutul poetic al cărții e o trăire candidă, o creație pentru vindecarea epizootiei sociale, percepută de poet ca un atac la distrugerea identității noastre, a valorilor tradiționale. Pentru aceasta, Teodor Epure își mobilizează talentul înnăscut, își trage aer în piept și-și ascultă inima. Când tristețea sau bucuria vieții îl copleșesc, își ascultă lacrimile trădătoare ale intenselor simțiri. Dacă e singur sau își imaginează singurătate, privește spre înaltului cerului și simte că îi va dăinui munca în slujba generațiilor viitoare.  Când e respectat, dăruiește și ajută. Când e evitat, nu judecă pe alții, nu urăște și nu privește cu invidie realizările altora. Și tace când suferă. Este așa cum e nevoie, importantă și necesară  unei comunități. Această carte este sublimă, față de catastrofele în versuri ale unor poeți care încearcă să se împăuneze în vremurile de azi. 
___

Foto: Alina Iftodi