Studiu de istorie culturală și critică literară

• Publicată în contextul unei preocupări constante pentru recuperarea memoriei culturale, cartea lui Al. Florin Țene, Ziariști care au transformat clipa în veșnicia artei, se prezintă ca o lucrare de sinteză memorialistică și monografică. Autorul, el însuși scriitor și jurnalist, își asumă rolul de cronicar al presei românești, urmărind, după cum mărturisește în Cuvânt înainte, „să aduc în fața cititorului chipurile și faptele celor care, prin gazetărie, au dat durabilitate clipei, transfigurând-o în istorie culturală”¹.
• Lucrarea se înscrie într-o tradiție inaugurată de Ion C. Bălcescu și Ion Heliade Rădulescu, continuată de critici precum George Călinescu sau Mircea Popa, dar Țene îi conferă o componentă personală, rezultată din relațiile directe cu unii dintre protagoniști și din viziunea axiologică proprie.
• Volumul este alcătuit din peste cincizeci de portrete, grupate într-o ordine care combină criteriul cronologic cu cel tematic. Astfel, autorul trece de la fondatorii presei românești moderne (Ion Heliade Rădulescu², Mihai Eminescu³) la personalitățile interbelice (Felix Aderca, Pamfil Șeicaru, Constantin Graur), la ziariștii exilului (Virgil Ierunca, Monica Lovinescu, Paul Goma) și la autori contemporani (Ilie Serediuc, Doru Dinu Glăvan, Dumitru Velea etc.).
• Selecția denotă o intenție panoramică, dar nu exhaustivă, vizând figuri care au în comun, după cum notează autorul, „conștiința unei misiuni: de a apăra limba, cultura și adevărul, indiferent de vitregiile vremurilor”⁴.
• Abordarea lui Al. Florin Țene combină:
• Documentarea istorică – utilizarea de date biografice verificate, citate din memorialistică și istorie literară;
• Analiza de text – comentarea articolelor și eseurilor jurnalistice ale fiecărei personalități;
• Interpretarea contextuală – corelarea activității publicistice cu climatul politic și cultural al epocii.
• În unele capitole, metoda se apropie de eseul biografic (de pildă, la Octavian Paler sau Petre Țuțea), în altele are tonul monografiei clasice (Eminescu, Crainic).
• Cartea subliniază legătura organică între generațiile de jurnaliști. Heliade Rădulescu este prezentat drept „întemeietorul unei prese care nu era doar informativă, ci și educativă”⁵, iar Eminescu, ca „un spirit critic, de o intransigență morală rară”⁶.
• Portrete precum cele ale lui Pamfil Șeicaru sau Ion Rațiu sunt construite pe ideea de misiune civică. Țene notează: „Adevăratul jurnalist nu scrie pentru clipa efemeră, ci pentru memoria colectivă”⁷.
• Mulți dintre protagoniști sunt scriitori recunoscuți (Sadoveanu, Arghezi, Gib Mihăescu), iar autorul explorează interferențele dintre genurile literare și articolele de presă.
• Figuri precum Virgil Ierunca și Monica Lovinescu sunt analizate în contextul luptelor ideologice ale Războiului Rece, fiind văzuți ca „paznici ai memoriei românești dincolo de Cortina de Fier”⁸.
• Țene adoptă un stil clar, cu fraze ample și construcții metaforice. De multe ori, portretele au o dimensiune oratorică, ceea ce le face atractive pentru un public larg. Tonul este predominant laudativ, dar cu nuanțe critice acolo unde contextul o impune (de exemplu, analiza colaborării lui Crainic cu regimul antonescian).

1. Recuperare culturală – readuce în atenția publicului nume mai puțin discutate astăzi (Constantin Graur, Grigore Nandriș).
2. Legătura între generații – arată cum valorile jurnalismului românesc traversează epoci și regimuri.
3. Memorialistica de breaslă – oferă mărturii directe despre jurnaliști contemporani.

• Aparatul critic nu este uniform: în unele capitole trimiterile bibliografice lipsesc, ceea ce limitează posibilitatea verificării datelor.
• Abordarea elogioasă domină, uneori în detrimentul analizei critice obiective.
• Structura repetitivă poate produce senzația de uniformitate.
• Ziariști care au transformat clipa în veșnicia artei reprezintă o panoramă afectivă și documentată a publicisticii românești, de la pașoptism la prezent. Cartea are valoare documentară, formativă și memorialistică, putând fi utilizată atât în cercetarea academică, cât și ca lectură de popularizare a istoriei presei.
• Viorica Surcel
• Note de subsol

1. Al. Florin Țene, Ziariști care au transformat clipa în veșnicia artei, [loc publicare], [editura], [an], p. 5.
2. Ibidem, p. 7.
3. Ibidem, p. 10.
4. Ibidem, p. 6.
5. Ibidem, p. 7.
6. Ibidem, p. 10.
7. Ibidem, p. 31.
8. Ibidem, p. 78.

• Bibliografie
• Țene, Al. Florin. Ziariști care au transformat clipa în veșnicia artei. [loc publicare]: [editura], [an].
• Călinescu, George. Istoria literaturii române de la origini până în prezent. București: Editura Minerva, 1982.
• Popa, Mircea. Publicistica românească interbelică. Cluj-Napoca: Editura Dacia, 1985.
• Boia, Lucian. Capcanele istoriei. Elita intelectuală românească între 1930 și 1950. București: Editura Humanitas,