Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Fosta casă Falinschi din Botoșani, Arhiva personală.
Agata © 1994 – 2026 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Gheorghe Median s-a născut la 11 octombrie 1949, în satul Nucșoara de Jos, comuna Râncezi (astăzi, în comuna Posești), plasa Văleni, județul Prahova și a murit la 11 octombrie 2025, la Botoșani, fiind înmormântat la Cimitirul Pacea din municipiu. A fost căsătorit și a avut un fiu și o fiică. A absolvit Facultatea de Istorie a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași, după care a lucrat ca muzeograf în cadrul Muzeului Județean de Istorie din Botoșani până la pensionare, în anul 2014. Este autorul volumelor Armenii în istoria și viața orașului Botoșani (2001), Ileana Turușancu – studiu monografic (2004), Nicolae Iorga și Botoșanii – legături epistolare (2006), Personalități botoșănene. Ileana Turușancu – corespondență (2010), Octav Onicescu – scrisori către Luigia (2012) și File de enciclopedie culturală botoșăneană (2024).

Despre fosta casă Falinschi din Botoșani, mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2014, în același oraș.

 Domnule Gheorghe Median, care este istoria fostei case Falinschi și a acestei familii?
– Clădirea, datând de la jumătatea secolului al XIX-lea, a fost construită pe Strada Armeană, numărul 2, dar, în absența unor norme care să protejeze patrimoniul cultural național, a fost demolată în jurul anului 1975. A fost una dintre frumoasele locuințe din cartierul armenesc, imagine păstrată în câteva fotografii ale imobilului. Proprietarul, Anton Falinschi, a fost un armean bogat, proprietar de pământuri, care locuia în această mahala alături de alți capi ai coloniei armene din oraș.

– Faceți-i, vă rog, o descriere.
– Casa era din lemn și avea un pridvor sprijinit pe patru stâlpi din lemn profilați cu ornamente, ce sprijineau tavanele cu grinzi aparente decorate cu crestături. Intrarea în cerdac se făcea pe o scară cu patru trepte, care, inițial, fusese din lemn, înlocuită, apoi, cu alta din piatră. Interiorul era simetric, alcătuit dintr-o tindă generoasă, de unde se intra, în părțile laterale, în câte două încăperi; prima din dreapta era mai mare și servea ca salon al familiei, iar celelalte slujeau ca odăi de locuit, alături de bucătărie și baie. Locuința avea și un beci boltit foarte mare, care mai există, și astăzi, sub clădirea construită în locul fostului edificiu. Din sobele de zidărie, cu coloane, s-a mai păstrat în pivniță doar un fragment rămas în urma dărâmăturilor. Acoperișul înalt, din șindrilă, cu streșini late, era unul dintre rarele exemplare de dulgherie medievală constituite pe șarpantele originare, de care erau fixate prin cuie de lemn.

– Cum arăta exteriorul casei?
– Construcția avea jur-împrejur o curte de aproximativ un hectar de teren, în care se aflau, în față, alei mărginite de starturi de flori și arbori ornamentali, iar, în spate, grădina de legume, livada și dependințele – totul foarte îngrijit și în perfectă ordine.

– Clădirea se încadra într-un stil arhitectonic anume?
– Fusese construită în cel mai autentic stil tradițional moldovenesc, de aceea era emblematică pentru tipul de locuință de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul veacului următor.

– Casa a fost doar locuită sau a avut și alte destinații?
– Ca majoritatea imobilelor din cartierul armenesc, nu a fost decât locuință civilă.

– Ce se află, în prezent, pe locul fostului amplasament?
– Un bloc clasic, care a făcut să dispară atât clădirea, cât și spațiul exterior.

– Despre urmașii familiei, se știe ceva?
– Nu se cunoaște nimic, pentru că nu s-au păstrat consemnări în privința lor.

Florin Bălănescu