Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Fosta Curte Domnească din Vaslui, Arhiva personală.
Agata ® 1994 – 2025 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Despre fosta Curte Domnească din Vaslui, muzeograful Mircea Oancă mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2010, la ruinele acesteia.

– Domnule Mircea Oancă, de când datează curtea domnească?
– Cea dintâi atestare documentară este din 1408, din timpul domniei lui Alexandru cel Bun, când, împreună cu Bârladul, Vasluiul a primit dreptul de a lua vamă internă de la comercianții care veneau dinspre Polonia, în special din orașele comerciale de acolo – de exemplu, Lvov [astăzi, în Ucraina]. Săpăturile arheologice efectuate pe locul fostei curți domnești, între 1980 și 2002, au întărit această atestare prin descoperirea unui inventar foarte bogat – bijuterii, inele, cercei și vase ceramice –, a unui cimitir, ceva mai târziu, și a rămășițelor a trei biserici. Obiectele găsite sunt conservate la Muzeul Județean [Ștefan cel Mare] din Vaslui.

– Care erau dimensiunile curții?
– Suprafața acesteia era de aproximativ 100 m2, dar ea nu este bine delimitată, având în vedere că nu s-a păstrat un zid împrejmuitor; de aceea, nu se cunoaște unde începea și unde se termina curtea, mai ales că a fost afectată de existența ulterioară a unui cimitir.

– Ce se afla în perimetrul ei?
– Cuprindea un palat domnesc fortificat, cu pereții de aproape trei metri grosime, unde domnitorul poposea în călătoriile sale, ateliere meșteșugărești de olărit și de confecționat arme, locuințele curtenilor, grajduri și alte acareturi, precum și un lăcaș de cult pe o terasă a dealului, la est de Biserica Domnească [cu hramul Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul].

– Ce rol esențial a avut?
– În secolul al XV-lea, Vasluiul a devenit capitala Țării de Jos a Moldovei, iar curtea domnească era reprezentantul domnitorului în teritoriu, unde, în principal, erau percepute taxele și se primeau plângerile.

– Până când a rezistat?
– Cele mai târzii descoperiri arheologice pe locul fostei curți domnești atestă că ea a supraviețuit până în secolul al XVI-lea.

– Ce a mai rămas, astăzi, din amplasamentul inițial?
– Situl arheologic, situat pe strada Ghica Vodă, mai păstrează câteva ruine și Biserica Domnească, reconstruită în 1820, pe locul celei ctitorite de Ștefan cel Mare în 1490 (doar pisania, însă, a aparținut acesteia).

– Există vreo inițiativă a unui proiect care să o pună în valoare?
– A fost un proiect de reabilitare în vederea creării unui circuit de vizitare a vestigiilor curții, dar, în prezent, locul e o groapă de gunoi. [Între timp, situl arheologic, biserica și clopotnița au fost modernizate, în perioada 2011-2015, pe baza unui proiect de restaurare.]

Florin Bălănescu