Despre fosta moșie Neculce din satul Prigoreni, comuna Ion Neculce, județul Iași, ex-primarul Vasile Rusu mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2010, în localitate.

• – Domnule Vasile Rusu, care a fost legătura lui Ion Neculce cu acest sat?
• – Marele cronicar [1672-1744] s-a născut, a copilărit până la vârsta de șapte ani, a locuit, mai ales spre sfârșitul vieții, și a murit aici, unde a avut conacul și moșia. Inițial, vatra satului s-a numit Prigoreni [Prigorenii Vechi, fost Avrămeni], după cum amintește bunicul său în 1608 [prima atestare documentară a localității], apoi Prigorenii Mici, Văleni și, din nou, Prigoreni.
• – Cât de mari erau moșia și conacul?
• – Domeniul număra câteva sute de hectare și era situat între satele Buznea [reședința actuală a comunei Ion Neculce], Prigorenii Mici [astăzi, Ion Neculce] și Prigorenii Mari [în prezent, Prigoreni], cuprinzând pământ arabil, pășuni, fânețe, livezi, vii, păduri, cirezi de vite, turme de oi, herghelii, prisăci și iazuri. Conacul, beciul, crama și acareturile nu mai există de mult, dar, pe locul lor, se intenționează înființarea un șantier arheologic care să scoată la iveală eventualele vestigii.
• – Cât timp stătea Neculce la moșie?
• – Pentru că a deținut diverse demnități în Moldova [postelnic, staroste, vătaf de aprozi, vel-agă (mare agă, rang boieresc echivalent șefului poliției), sluger, vel-spătar, vel-hatman, caimacam, vel-vornic și judecător de divan], el a mai locuit la Iași, la moșia sa Boian [azi, sat în comuna cu același nume, raionul Noua Suliță, regiunea Cernăuți, Ucraina], la Constantinopol, în Polonia și în Rusia. Dar cele mai remarcabile lucrări ale sale, Letopisețul Țării Moldovei și O samă de cuvinte, le-a scris aici, pe malul Lacului Cârligătura, cum se numea pe atunci, care se întindea de la est spre sud și vest, în formă de „Y”.
• – Ce se mai păstrează din vechea proprietate?
• – La Prigoreni, există biserica din lemn având profil de corabie [cu hramul Sfântul Dumitru, monument istoric], construită, între 1971 și 1973, pe locul vechiului lăcaș de cult al familiei, ctitorit de Ion Neculce și finalizat în jurul anului 1730. În cimitirul acesteia, se află mormântul cronicarului [monument istoric], înhumat alături de soția sa, Maria Bogdan, și piatra funerară a tatălui scriitorului Ion Creangă, Ștefan a[l] Petrei Ciubotariul [care a decedat aici, unde avea o mică moșie, osemintele lui fiind strămutate, în 2001, în cimitirul din Humulești (localitate componentă a orașului Târgu Neamț, județul Neamț), lângă cele ale soției sale, Smaranda Creangă].
• Florin Bălănescu