Despre fostul conac Oancea (Oană) din satul Poienile Oancei, comuna Stănița, județul Neamț, preotul Vasile Nistor mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2010, pe locul acestuia.

• – Părinte Vasile Nistor, cine a fost Oancea?
• – Lângă Doljești [sat în comuna cu același nume, județul Neamț, situat la aproape 20 km de Poienile Oancei], s-a dat [la 12 aprilie 1457] o mare bătălie a lui Ștefan cel Mare [și Sfânt, 1457-1504] împotriva lui Petru Aron [1451-1452; 1454-1455; 1455-1457], în timpul căreia un răzeș de pe aceste locuri, pe nume Oancea (Oană), i-a salvat viața domnitorului. Drept răsplată pentru fapta sa de vitejie, voievodul i-a dăruit acestuia o întreagă moșie, spunându-i că atât pământ cât va putea străbate călare o zi întreagă în jurul casei sale, al lui să fie. Atunci, Oană a întemeiat satul și a devenit un boier care l-a sprijinit, întotdeauna, pe Ștefan.
• – În ce perioadă a fost construit conacul și până când a dăinuit?
• – Clădirea a fost ridicată de Oană la sfârșitul secolului al XV-lea, după împroprietărirea sa de către Ștefan cel Mare, și a rezistat câteva decenii, rămânând, apoi, în memoria colectivă. O vreme, a mai supraviețuit doar biserica de lemn, lipită cu lut, aflată în curtea boierească a lui Oană, care a fost incendiată, de mai multe ori, în urma incursiunilor turcilor și tătarilor, și refăcută, de fiecare dată, de către săteni. Actuala biserică, de zid [cu hramul Sfinții Voievozi, construită în jurul anului 1835], a fost înălțată pe locul celei vechi.
• – Cât de mare era proprietatea lui Oană?
• – Într-un act din 14 septembrie 1486, se menționează că sora sa Ceuția și nepotul Cozma au vândut, cu 260 de zloți tătărești, o moșie din Ștefăneștii Vechi [fost sat de lângă Poienile Oancei], care avea câteva sute de hectare, în special pădure. Oamenii cultivau terenul în zona Siliștea [sat în comuna Români, județul Neamț], pe valea celor două pâraie din vechea vatră a așezării, care permitea agricultura.
• – Cum arătau, pe atunci, conacul și curtea boierească?
• – Clădirea era de tip răzeșesc, din cărămidă arsă, situată lângă biserică, în mijlocul satului, pe un vârf de deal de unde se putea vedea întreaga vale a Stăniței. Curtea era împrejmuită cu ziduri de apărare din paiantă, după stilul de construcție al lui Ștefan cel Mare, precum fosta cetate Gâdinți [sat în comuna omonimă, județul Neamț] de lângă Roman. Drumul trecea prin apropierea curții boierești, unde exista o gospodărie înstărită, cu beciuri, fântâni, grajduri, hambare și magazii. În fața conacului, se găseau parcuri brăzdate de alei cu flori și copaci, iar, în spate, grădini de legume și zarzavaturi, precum și o prisacă, Oană fiind printre primii apicultori din aceste locuri.
• – Boierul a avut familie?
• – Un uric domnesc din vremea lui Ștefan cel Mare îi menționează pe fratele lui Oană, Ioil, sora Ceuția și nepotul Cozma, care i-au moștenit proprietatea.
• – Există în zonă morminte ale lui Oană sau ale rudelor sale?
• – Locurile de veci nu sunt menționate în mod expres, dar a fost descoperit cimitirul vechi de câteva sute de ani, unde se presupune că sunt îngropați boierul și moștenitorii săi.
• – Ce a mai rămas, astăzi, din vechiul domeniu?
• – Se mai păstrează doar câteva ghizdele de fântână din piatră sculptată, care dovedesc vechimea și frumusețea construcțiilor și meșteșugurilor de odinioară, biserica zidită pe locul celei construite de către boier și amintirea lui.

Florin Bălănescu