Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: ©Fostul conac Sturdza – Exarhu din Săucești, Arhiva personală.
Agata ® 1994 – 2025 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Eugen Șendrea s-a născut la 25 februarie 1951, la Bacău și a murit la 31 iulie 2016, în același oraș, unde a și fost înmormântat. A absolvit Facultatea de Istorie-Filosofie a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași și Școala Militară de Infanterie și Cavalerie din București. A fost căsătorit și a avut un fiu. A lucrat ca profesor la Liceul Eudoxiu Hurmuzache din Rădăuți, muzeograf la Complexul Muzeal din Fălticeni, expert și șef al Oficiului Județean pentru Patrimoniul Cultural Național din Bacău și bibliotecar la Biblioteca Județeană Costache Sturdza din același oraș. A publicat circa 25 volume și peste 4.000 de articole de istorie băcăuană, alte lucrări rămânând finalizate în manuscris. A participat la expediții de cercetare, simpozioane locale și naționale, conferințe de popularizare științifică și emisiuni de radio și televiziune. A primit numeroase distincții, între care titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Bacău (2008).

• Despre fostul conac Sturdza – Exarhu din satul Săucești, comuna cu același nume, județul Bacău, mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2012, la Bacău.
• – Domnule Eugen Șendrea, cine și când a ridicat acest conac?
• – Ioniță [Ioan] Sandu Sturdza, primul domn pământean după domnitorii fanarioți, împreună cu doamna sa, Catrina [născută Ecaterina Rosetti-Roznovanu], s-au așezat la Săucești, încântați de locul acesta, și au înălțat, în 1824, o construcție modestă, cu o intrare pe doi piloni și câteva încăperi pe ambele părți ale holului. După aproximativ 100 de ani, prințul grec Hristodor [Cristofor] Exarhu[l], originar din Epir, sedus de priveliștea de aici, a cumpărat această proprietate, unde a construit, în locul fostei case, un conac mare și arătos. El provenea dintr-un neam important, membri ai familiei lui fiind aghiotanți domnești și purtând grade militare.
• – Sturdza era un boier înstărit?
• – Ca domnitor, a avut o avere imensă. Fiul lui, Costachi [Constantin] Sturdza, care a locuit aici, a îngropat, într-o noapte, în pivniță, 18.000 de galbeni, o sumă fabuloasă pentru vremea aceea. Moșia de la Săucești cuprindea pământ arabil, păduri, fânețe, livezi, vii, heleșteie și prisăci, dar, ulterior, urmașii săi au vândut părți din ea și aceasta s-a împuținat.
• – Cum arătau, pe atunci, conacul și curtea boierească?
• – Clădirea avea două niveluri și circa 20 de camere spațioase, cu un acoperiș interesant, care dădea construcției un aspect inedit. În fața ei, erau alei pietruite, încadrate de flori de toate soiurile și de arbuști exotici aduși din Asia Mică, arbori falnici și un havuz cu fântână arteziană. În curte, se aflau casele servitorilor, grajdurile animalelor, hambarele pentru cereale, beciurile de mari dimensiuni, magaziile pentru lemne și diverse alte acareturi. Proprietatea era împrejmuită cu un gard din lemn, în care se distingea o poartă largă, pe care intrau caleștile cu invitați la balurile care se dădeau aici.
• – Ce relații au existat între boieri și comunitatea locală?
• – Sturdzeștii proveneau dintr-o familie de boieri de viță veche, nefiind, ca și Exarhu, parveniți sau arendași. Erau oameni nobili, cu o educație aleasă, care nu i-au tratat pe săteni ca pe niște slugi; i-au ajutat, mereu, cu bani, haine, alimente și produse – mai ales iarna sau în perioadele de secetă –, i-au trimis la spitale când se îmbolnăveau, au făcut daruri la botezuri, au înzestrat fetele de măritat și au ctitorit biserica din sat [cu hramul Adormirea Maicii Domnului, construită, în 1825, de Ioniță și Ecaterina Sturdza]. La rândul său, Hristodor Exarhu a ridicat [în 1848] prima biserică din lemn [cu hramul Sfinții Apostoli Petru și Paul] din Schineni [sat în comuna Săucești], care a rezistat până în 1947.
• – Ce soartă a avut domeniul la venirea comuniștilor?
• – Ca pretutindeni, totul a fost devalizat și distrus; astăzi, nu mai există decât biserica din Săucești și beciurile, care sunt înfundate.
• – Ce destinații ulterioare a avut proprietatea?
• – O vreme, a fost crescătorie de animale, după care a intrat în paragină și s-a degradat complet până în 1985, când conacul, ajuns deja o ruină, a fost demolat.
• – Există morminte ale boierilor în zonă?
• – Da, în cimitirul din Săucești se află lespedea funerară a lui Hristodor Exarhu, care a fost înmormântat aici, în 1855.
• – Mai trăiesc urmași ai celor două familii?
• – Sunt mulți descendenți ai Sturdzeștilor, pentru că neamul lor are mai multe ramuri, dar aici nu au ajuns moștenitori ai lui Ioniță Sandu Sturdza care să revendice proprietatea. La București, există și câțiva succesori ai boierului Exarhu, dar nici ei nu au solicitat restituirea domeniului.
• Florin Bălănescu