Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Fostul Palat al Cnejilor din Ceahlău, Arhiva personală.
Agata ® 1994 – 2025 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Despre fostul Palat al Cnejilor din satul Ceahlău, comuna cu același nume, județul Neamț, localnica Rodica Chirilă mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2010, la ruinele acestuia.

– Doamnă Rodica Chirilă, care este istoria acestui palat?
– Construcția a fost ridicată, în secolele XVII-XVIII, de boierii din familia Cantacuzino ce stăpâneau pământurile din împrejurimile satului Ceahlău, în incinta fostului schit Hangu. În această perioadă, moșia Hangu a aparținut marelui logofăt Iordache Cantacuzino, nepotului său Toderașcu, urmașilor săi, marele logofăt Ioniță și marele comis Matei, precum și descendenților acestuia din urmă, Constantin și Gheorghe. În 1791, Matei Cantacuzino a plecat în Rusia cu întreaga familie, obținând înalte distincții imperiale și titlul de cneaz – de unde și denumirea palatului. De-a lungul timpului, familia Cantacuzino și-a extins influența în regiune, devenind proprietara moșiilor de pe aproape întreaga vale a Bistriței, râvnind și pe cele dăruite Schitului Hangu de domnitorii Moldovei. Curtea boierească de aici a aparținut acestei familii până în 1824, când membrii ei au făcut un împrumut de 12.000 de galbeni pe care l-au garantat cu domeniile Hangu, Agapia și Borca [astăzi, sate în comunele omonime, județul Neamț]. Neputându-l onora la timp, moșiile au intrat în posesia Smarandei Sturdza, care a plătit datoria. În urma acestei pierderi, unul dintre Cantacuzini s-a spânzurat, iar altul a fost arestat. Smaranda Sturdza a avut doi fii – Gheorghe și Dumitru; primul a stăpânit mai multe posesiuni, printre care moșia și palatul de la Popești [sat în comuna cu același nume, județul Iași], iar cel de-al doilea, care a avut doi copii – Elena și Dumitru –, a fost proprietarul domeniilor Hangu, Agapia și Borca.

– Descrieți, vă rog, ansamblul medieval.
– În afara construcției propriu-zise și a beciurilor, palatul a mai avut patru turnuri cu destinațiile de locuință și de pază, precum și un zid de incintă din piatră de râu legată cu mortar, cu două intrări – toate înălțate, în 1676, de marele vistiernic Toderașcu Cantacuzino. Două dintre turnuri, situate în colțurile de nord-est și de sud-est, erau circulare și protejau latura de est, unde se afla poarta principală, iar celelate, amplasate în colțurile de nord-vest și de sud-vest, erau pătrate și apărau latura de vest, unde se găsea poarta secundară. Dedesubtul zidurilor, au fost construite două tuneluri de refugiu pe sub munte, care duceau la Izvoru Alb [sat component al orașului Bicaz, județul Neamț], respectiv la Grințieș [sat în comuna omonimă, același județ]. În mijlocul curții, există biserica fostului schit Hangu, ctitorită de domnitorul Vasile Lupu și ridicată, în 1639, de fratele acestuia, hatmanul și marele paharnic Gheorghe Coci. Tot de atunci, datează și clopotnița, ale cărei scări păstrează și în prezent, precum și grinzile originale.

– Ce personalități ale epocii au trecut pe aici?
– În afara Cantacuzinilor, în palat au poposit, între alții, scriitorul și publicistul german Wilhelm von Kotzebue, cumnat al cnejilor, scriitorul francez Jean Alexandre Vaillant, Vasile Alecsandri, Gheorghe Asachi și Alecu Russo.

– Ce a mai rămas, astăzi, din incintă?
– S-au conservat biserica și clopotnița, beciurile dezafectate, precum și ruine de ziduri și turnuri. Ultimele s-au surpat pe mai multe porțiuni, iar, în interiorul celor două turnuri rămase în picioare, au crescut mesteceni.

– Ruinele palatului au fost rendicate de urmașii familiei?
– Nu, pentru că descendenții au solicitat și obținut doar moșia, incluzând pădurea, cu o suprafață de 26.000 ha. Ca urmare, vestigiile clădirii se află în proprietatea primăriei locale, care nu are fonduri pentru restaurare.

Florin Bălănescu