Am primit recent o carte. E de la Florin Bălănescu și poartă titlul „Gânduri risipite”, apărută în acest an la Editura Pim. Cartea este dedicată: „Memoriei sfinte a părinților mei, fiicelor și soției mele!”. Prefața aparține autorului, cu un motto: „Am scris pentru că era singurul mod de a vorbi în tăcere.” (Pasdcal Quignard) și se încheie cu o reflecție personală: ,,În urma noastră nu rămân decât copiii și numele pe o carte.”. Conținutul cărții e divers și așezat în 542 de pagini, format mediu (14,5/25,5 cm), după o structură riguroasă: opt capitole și o postfață semnată de Vitalie Răileanu – „ Locul și istoria timpului prezent reflectate în volumul Gânduri risipite, de Florin Bălănescu -.”. Capitolul I. ,,Eseuri”, Capitolul al II-lea. „Versuri”, Capitolul al III-lea. „Proză”, Capitolul al IV-lea. „Rebusism”,  Capitolul al V-lea. „Scrable”, Capitolul al VI-lea. „Contribuții”, Capitolul al VII-lea. „Interviuri” și Capitolul al VIII-lea. „Addenda”.

Florin Bălănescu, în volumul său „Gânduri risipite,” își explorează afunzimea sufletului prin intermediul unor rememorări și reflecții ce transcend simpla narativă biografică. Scrisul său este o combinație subtilă între amintiri personale și observații culturale, și geopolitice, conturând un tablou complex al evoluției unui om de cultură și a unei imense comunități românești.
Acest volum este structurat ca un mozaic de meditații și eseuri care dezvăluie procesul de autoanaliză și căutare interioară a autorului. Florin Bălănescu reușește să capteze esența momentelor trăite, reflectând asupra lor cu o profundă sinceritate și vulnerabilitate. Fiecare pagină este scrisă cu sufletul, dezvăluind gânduri și emoții care, adesea, rămân ascunse în colțurile cele mai intime ale memoriei umane.
Prin intermediul acestui volum, autorul aduce la lumină impresiile sale despre personalități marcante și evenimente culturale, prezentându-le printr-o prismă obiectivă și bine documentată. Comentariile și reflecțiile sale sunt mărturii precum ale unui seismograf al conștiinței, înregistrând cu acuratețe fiecare schimbare și nuanță a realității sociale și culturale.
Cartea ,,Gânduri risipite” nu este doar o simplă retrospectivă, ci și o cronică vie a timpului de o viață, și mai mult, împletind fragmente de interviuri, eseuri și versuri într-o manieră fluidă și coerentă. Stilul său literar lărgește orizonturile biobliografice, permițând cititorului să se apropie de adevărul descris și să înțeleagă mai bine contextul și complexitatea experiențelor trăite.
Prin confesiunile sale, autorul reușește să transmită cititorului nu doar fapte și evenimente, ci și emoții, și trăiri, și atitudini, oferindu-i o perspectivă completă asupra vieții și a propriilor trăiri. „Gânduri risipite” devine astfel o operă profund personală, dar și universală, prin temele și reflecțiile sale asupra condiției umane.

Florin Bălănescu demonstrează, prin acest volum, că scriitura poate fi un instrument puternic de introspecție și autoînțelegere, oferind totodată cititorului oportunitatea de a reflecta asupra propriei vieți, a valorilor culturale și social-politice care o definesc.