Cu lacrimi de mătase
Se toarce azi fuiorul
Norii gri urcați pe case
Aprind în case dorul

Câmpii cu coaste rupte
Bătute sunt de vânturi
Zărite par mai scurte
Flămânde și pe gânduri

Plin e gardul de nuiele
Și de holbură uscată
O poartă-n trei pingele
E strâmbă și-i crăcănată

Stă nucul lăbărțat
Cu freza sa nebună
Arată lumii a bărbat
Da-i frică de furtună

Pe lângă soba cocoșată
De multe oale și ulcele
Colții negri ies din vatră
Și se rânjesc la stele

Ca o girafă hămesită
Fântâna tace pe uscat
Cândva iubită, învârtită
Acum uitată lângă hat

Rod șoarecii cu veselie
În podul fără umbre
Vrea viața iar să vie
În gândurile sumbre

A fost odată ca-n povești
A fost ca niciodată
Tărâmul cel copilărești
Să strige dintr-o vatră

Cu lacrimi de mătase
Se toarce azi fuiorul
Norii gri urcați pe case
Aprind în sobe dorul.