Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Gara din Târgu Ocna, Arhiva personală
Agata ® 1994 – 2025 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Eugen Șendrea s-a născut la 25 februarie 1951, la Bacău și a murit la 31 iulie 2016, în același oraș, unde a și fost înmormântat. A absolvit Facultatea de Istorie-Filosofie a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași și Școala Militară de Infanterie și Cavalerie din București. A fost căsătorit și a avut un fiu. A lucrat ca profesor la Liceul Eudoxiu Hurmuzache din Rădăuți, muzeograf la Complexul Muzeal din Fălticeni, expert și șef al Oficiului Județean pentru Patrimoniul Cultural Național din Bacău și bibliotecar la Biblioteca Județeană Costache Sturdza din același oraș. A publicat circa 25 volume și peste 4.000 de articole de istorie băcăuană, alte lucrări rămânând finalizate în manuscris. A participat la expediții de cercetare, simpozioane locale și naționale, conferințe de popularizare științifică și emisiuni de radio și televiziune. A primit numeroase distincții, între care titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Bacău (2008).

• Despre gara din Târgu Ocna, județul Bacău, mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2012, la Bacău.
• – Domnule Eugen Șendrea, care este povestea acestei gări?
• – Istoria ei a început în 1875, când s-a propus înființarea unei linii ferate până la Târgu Ocna, pentru transportul, mai ales, al sării din mină. S-a apelat la un consorțiu străin, dar începerea lucrărilor a tot fost amânată până în 1881, când acestea au debutat sub conducerea inginerului Anghel Saligny. La 24 iunie 1884, au fost inaugurate calea ferată și gara orașului, cunoscută ca Gara Mare, o construcție mare și deosebită, cu etaj și prevăzută cu un turn. Timp de 15 ani, gara a fost stația terminus a căii ferate, pentru ca, în 1888, să înceapă, sub conducerea inginerului Elie Radu, lucrările de terasament până la ocnă și construirea haltei minei, numită Saline. Înaintea apariției liniei ferate, sarea era transportată cu un funicular botezat, de către localnici, „Americanul”, care a încetat să mai funcționeze în 1885. În ciuda celor două conflagrații mondiale, când aici s-au dat lupte grele (în timpul primului război, gara a fost bombardată de mai multe ori), cele două bijuterii feroviare au rămas în picioare. În perioada interbelică, linia ferată, gara și halta au fost restaurate și repuse în funcțiune, fiind operative și astăzi.
• – Edificiul actual al gării diferă de forma inițială?
• – Au mai fost făcute unele modificări, în special în interior, dar ele nu au afectat imaginea construcției, ale cărei formă și aspect originale se păstrează și în prezent.
• – Sediul gării figurează pe lista clădirilor de patrimoniu național?
• – În 2001, era trecut pe lista obiectivelor susceptibile de a intra în patrimoniul cultural național; deocamdată, nu a apărut pe lista respectivă, dar, probabil, într-o zi, va exista o inițiativă în acest sens și Gara Mare din Târgu Ocna va căpăta acest statut.
• Florin Bălănescu