Crescut și format în ambianța poeziei coșbuciene, ambianță creată chiar de părinții săi, oameni simpli, fără o pregătire anume, dar iubitori de arta în care ei se regăseau ca plugari și buni creștini, Gavril Istrate se simte atras încă din copilărie de ,,poetul țărănimii’’, cum îl numea criticul literar Contantin Dobrogeanu-Gherea.   El s-a familiarizat cu poezia lui Coșbuc prin lecturile pe care i le făcea tatăl său, încă de pe vremea când abia cunoștea slovele. În casa lor exista o bibliotecă cu peste 500 de volume, între care, George Coșbuc ocupa un loc important. Pe Valea Someșului, aproape fiecare țăran știa măcar o poezie sau câteva titluri din creația poetului.

          Școala năsăudeană l-a propulsat apoi în lumea literaturii și a domeniilor științifice pe care le va îmbrățișa cu o mare bucurie și satisfacție. Pe Coșbuc îl purta în suflet și îl ducea peste tot acolo unde credea că este nevoie să-l facă cunoscut. Pasiunea lui pentru creația poetului din Hordou este dublată și de jocul implacabil al destinului : ,,Eram de 20 de ani și mă aflam într-o sală de cursuri, așteptând cu înfrigurare subiectul tezei pentru examenul de admitere în universitate. În sfârșit profesorul apare la catedră și după o clipă încordarea noastră dispare. Unul dintre cele trei subiecte la alegere era ,,Poetul preferat’’. N-am șovăit o clipă să mi-l aleg pe George Coșbuc’’. 

           Ajuns student la Facultatea de Litere din cadrul Universității ,,Alexandru Ioan Cuza’’ din Iași, ,,ardeleanul moldovenizat’’, cum va fi cunoscut mai târziu, își aprofundează studiul asupra operei coșbuciene.  În orice împrejurare, năsăudeanul își descarcă dorul de casă, recitindu-i poeziile, ori vorbind cu atâta drag despre poet. Colegii îl acuzau uneori de prea mult ardelenism. Teza lui de licență și apoi cea de doctorat s-a intitulat ,,Limba poeziei lui Coșbuc’’. Cu această temă a conferențiat la universitățile din Berlin și Leipzig, dar a fost și peste Prut, la Cahul, Soroca și Orhei, la Chișinău sau Edineț, acolo unde sălile repetatelor sale întâlniri erau arhipline și publicul recita împreună cu el nemuritoarele poezii, dintre care, ,,Graiul neamului’’ avea un succes deosebit: „Fie-a voastră-ntreagă ţară, /Şi de cereţi, vă mai dăm,/Numai daţi-ne voi graiul/Neamului” – și se sculară/Să ne vremuiască traiul/Câţi duşmani aveam pe lume!/Graiul ni-l cereau anume,/ Să-l lăsăm! ”

         Au urmat apoi peste 30 de studii şi articole dedicate poetului său preferat, printre care aş aminti  : ,,George Coşbuc , poet naţional’’, ,, Vocabularul poeziei lui George Coşbuc’’, ,,Numele mic al poetului Coşbuc’’, ,,Aspecte fonetice în opera lui Coşbuc’’, ,,Aspecte lingvistice în opera lui Coşbuc’’, ,,Traducerile lui Coşbuc’’, etc.

        Gavril Istrate se numără printre puținii cercetători care s-au ocupat de structura lexicală a operei coșbuciene, urmărind elementele fonetice ale limbii, frecvența regionalismelor și arhaismelor folosite de poet, licențele poetice, sinonimia și polisemantismul cuvintelor și, nu în ultimul rând, aspectele de prozodie, unice în literatura noastră. Sunt zeci de poezii pe care le-a supus unei asemenea analize, fără să scape din vedere nici variantele lor : Nunta Zamfirei, Moartea lui Fulger, Decebal către popor, Pașa-Hassan, Numai una, Dușmancele etc.
 Pledând cu consecvenţă pentru permanenţa lui Coşbuc în rândul cititorilor de toate vârstele, prof. univ. dr. doc. Gavril Istrate consideră forţată părerea că această poezie „şi-ar fi pierdut actualitatea”.  Fiind convins că ea continuă să stârnească interesul cititorilor şi se reeditează în permanenţă,  universitarul ieșean face investigaţii în rândul librarilor, colindă cele mai renumite biblioteci şi anticariate din ţară, se adresează unor colegi şi prieteni din diferite oraşe pentru a-i trimite tot ceea ce au referitor la Coşbuc, îşi foloseşte biblioteca personală, care este deosebit de bogată şi, după mulţi ani reuşeşte să înmănuncheze aceste date într-un studiu intitulat ,, Coșbuc în ultimii 50 de ani ” ce se dovedeşte mai mult decât util şi evidenţiază popularitatea lui Coşbuc, nu numai în zona Năsăudului, ci în întreaga ţară. Cartea este dedicată „ţăranilor de pe Valea Someşului, cei mai entuziaşti admiratori ai poetului ridicat dintre ei”.

          Poetul a cunoscut de-a lungul anilor remarcabile aprecieri din partea unor oameni de seamă ai culturii româneşti, între care aș aminti pe  : Gavril Scridon, originar din Feldru, care îi dedică câteva studii de o importanță majoră : : ,,George Coşbuc şi pământul natal’’, ,,George Coşbuc în locurile anilor de ucenicie’’, ,,Ecouri literare şi universale în poezia lui Coşbuc’’, George Coşbuc- bibliografie’’,  ,, Viaţa lui George Coşbuc’’, apoi  George Călinescu, Eugen Lovinescu, Vladimir Streinu, Petru Poantă ș.a.
 Poezia lui Coșbuc este prezentă şi astăzi în librării, se cumpără în continuare, iar în biblioteci se simte tot mai mult nevoia de ea.. Cu răbdarea de invidiat a omului de ştiinţă şi a cercetătorului împătimit de creaţia poetului năsăudean, Gavril Istrate reuşeşte să întocmească o bibliografie impresionantă a operei lui Coşbuc, care numără peste 250 de ediţii.

         Ca un neîntrecut bibliofil, cum s-a dovedit pe tot parcursul vieții, a adunat în biblioteca sa, aproape tot ce s-a tipărit de-a lungul vremii despre George Coșbuc. În lucrarea amintită mai înainte sunt înșirate aproape 300 de titluri, între care, ediții, studii și articole, aparținând unor nume de rezonanță din literatura de specialitate. Nu lipsesc nici scrierile bistrițenilor și năsăudenilor : Lucian Valea, Alexandru Husar, George Vasile Rațiu, Vasile Scurtu din Parva,  care scrie studiul ,,Itinerar coșbucian prin Transilvania ”, iar Andrei Moldovan ,, George Coșbuc sau lirismul pragurilor ”.

     Despre viața și opera lui George Coșbuc a făcut aprecieri și Liviu Rebreanu, consemnată în Anuarul liceului din Năsăud din anul 1926, când a fost dezvelit bustul poetului. Anul acesta se împlinesc 100 de ani de la dezvelirea lui în fața clădirii Liceului din Năsăud, care îi poartă cu mândrie numele. Înperioada ocupației horthiste, mai exact în 1942, bustul poetului a fost batjocorit și mutilat, clădirea liceului a fost transformată în spital, materialul didactic distrus, tablourile istorice și cele ale absolvenților au fost călcate în picioare, cărțile din bibliotecă scoase în stradă și arse de către soldații unguri. Și toate acestea, numai pentru că Năsăudul era o oază de cultură pe care regimul horthist nu putea s-o accepte și mai ales că George Coșbuc era un mare apărător al limbii și al neamului românesc.

         Gavril Istrate valorifică  bogăţia vocabularului şi frumuseţea limbii folosite de poet, punându-i în tiparele lingvisticii, aproape întreaga operă. El a rămas mereu un vajnic luptător pentru actualitatea lui Coşbuc. De aceea moldovenii l-au supranumit ,,Solie din patria lui Coşbuc’’. Sub aspect lingvistic, alcătuieşte  adevărate glosare de cuvinte şi expresii regionale folosite de poet în creațiile sale.

           Studiul său „George Coşbuc – în ultimii 50 de ani” nu este numai o radiografie a permanenţei poetului, ci şi un prilej de-a afla câteva inadvertenţe care se manifestă în editarea operei sale. Autorul descoperă numeroase greşeli în ceea ce priveşte transcrierea textelor. Multe ediţii au scăpat din vedere că trebuie respectată integritatea operei. De pildă, în ediţia „ Balade şi idile”, apărută în Editura „Helicon” din Timişoara, 1994, apoi în 1997, lipsesc nouă strofe din poezia „Moartea lui Fulger”, sau unele cuvinte din poezia lui Coşbuc sunt schimbate, dându-le alt înţeles, ceea ce înseamnă că există o mare nepăsare şi o lipsă de respect faţă de autor. Greşelile de tipar şi de altă natură cresc în fiecare tipăritură nouă. Se pare că editurile n-au avut alt scop decât cel comercial.

            În poezia „Mânioasa”, de exemplu, cuvântul „laz” este confundat cu „iaz”, aşa cum scria editura amintită mai înainte: „Eu mergeam la plug în iaz”. Substantivul în cauză, folosit de Coşbuc, aşa cum explică renumitul filolog Gavril Istrate, este „laz”, al cărui înţeles este acela de loc defrişat de pădure şi transformat în păşune, ogor, pământ arabil. S-ar putea ca editorul, ca şi tipograful să nu fi cunoscut cuvântul „laz” şi din neatenţie să-l fi confundat cu „iaz”. Dar trebuie să presupunem, spune autorul acestui studiu, că el nici n-a citit textul, căci altfel şi-ar fi dat seama că nu poate intra în apă cu plugul, că nu poţi ara în apă.

       Nerespectarea integrităţii textului, a corectitudinii lui sunt de fapt aspecte care se manifestă în general la multe din editurile noastre într-un mod ridicol, dacă se poate spune aşa, cum se întâmplă într-o traducere în limba cehă. Gavril Istrate aduce spre exemplificare o poezie foarte cunoscută de cititori intitulată „Cântec”, A venit un lup din crâng,/Și-alerga prin sat să fure/Și să ducă în pădure/Pe copiii care plâng. Iată cum a fost tradusă în limba cehă :„A venit din pădure un lup rău / A străbătut în fugă, o bună bucată din sat / Pentru a răpi şi a duce în vizuina sa / Pe copiii care mint”.

            Coşbuc este un poet al frumuseţii şi al expresivităţii, fapt pentru care cititorii îi gustă cu plăcere poeziile şi nu există un an  în care să nu fi apărut o ediţie sau o carte despre opera lui.

Mircea Daroși