Revista Luceafărul: Anul XIII, Nr.2 (146), Februarie 2021
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Glasul din adânc. Năluca (13

Primit pentru publicare: 02 Febr. 2021
Autor: Vasile LEFTER, Focșani, Membru Fondator de Onoare al Rev. Luceafărul     
Publicat: 02 Febr. 2021
© Vasile Lefter, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

Glasul din adânc. Năluca (13)

Înainte de a se urca în elicopterul militar pentru operațiuni sub acoperire, Marga mai privi o dată spre vale. În timpane încă îi mai răsuna râsul nefiresc al Sevastiței. Năluca era pretutindeni. Cu ce greșise oare? La Puntea morții se străduise din răsputeri să o țină pe Tița de mână pentru a nu cădea în hău. O forță nevăzută o trăgea spre adânc. Hăul de sub ea nu a declanșat țipete. Pe fața doamnei preotese era chiar o lumină. Glasul adâncului nu o speriase. Avea un zâmbet sfidător. Era într-o altă dimensiune. Nu se mai considera om de rând, ci ales.
Vocea omului cu mască metalică și pistolet o readuse la normal; devenind amenințătoare:
-Stimată doamnă, nu suntem de capul nostru. Grăbiți-vă să urcați. Elicopterul are un grafic de zbor. Nu mă determinați să apelez la alte mijloace. E valabil și pentru dumneavoastră, domnule nălucolog. După ce vă las în munte, nu mă mai interesează. Alții sunt plătiți pentru asta.
Nebuneli îl privi disprețuitor. I se părea chiar obraznic.
Urcă și Nebuneli și elicopterul decolă brutal, obligând cei doi pasageri să–și pună centurile duble. Marga privi spre casele din Titila. A ei nu se vedea. Era în dreptul unui pâlc de arbori seculari.
Marga îl privea tristă pe Artur. Se aruncase într-o aventură de care începea să se teamă.
Trecuse o oră de la decolare și nimeni nu le spusese nimic despre locație și misiune. Din cabina pilotului se auzeau mai multe voci, semn că misiunea presupunea siguranță maximă.
Pilotul elicopterului conducea nervos. Se auzeau chiar înjurături într-o limbă necunoscută. Se certa cu cineva, repetând mereu Sorry! Făcea volte, își schimba direcția, vrând parcă să deruteze.
Ziua era pe sfârșite. Soarele se pregătea să plece la culcare. Artur și Marga  erau îngrijorați. Dacă omul cu mască metalică are misiunea de a-i lichida? Motive? Secrete militare.
Pe neașteptate, nava încetini și se cantonă în fața unei nișe ce intra într-un bloc de piatră al unui munte de formă conică. Pilotul alese o distanță de siguranță pentru a nu se izbi de stânci. Coborî o scară de frânghie până la deschizătura din  munte. Un alt membru al echipajului ieși din carlingă și le explică cum se va face transferul. Vor folosi scara de frânghie, fiind asigurați cu centuri. La buza nișei îi va aștepta o patrulă din munte, care îi va conduce prin labirintul de stânci. Detalii vor afla mai târziu.
Coborârea fu conform planului. Elicopterul își recuperă servantul și dispăru dincolo de creastă.
Marga și Artur nu vedeau încă nimic. Așteptau să se întâmple ceva. Două reflectoare sparseră întunericul. Doi bărbați și o femeie, toți îmbrăcați în violet, veneau în formație de voie de pe un coridor întortochiat. Păreau roboți cu fețe trapezoidale. La un semn, cei trei se opriră și se prezentară:
– Sunt Robo M 1 și asigur paza muntelui.
-Sunt Robo F 3 și răspund de pregătirea informațională a pacienților selectați pentru misiuni ultrasecrete.
-Sunt Robo 3 B și țin legătura cu baza.
Femeia își scoase masca și le vorbi cald:
-Am vrut să vă speriem puțin. Și noi suntem aduși aici din motive strategice. Vă avertizez că aici disciplina este maximă. Nimeni nu trebuie să afle mai mult decât este scris în protocol. Doctorul Nebuneli ajutat de doamna Marga Tudor, are cea mai dificilă responsabilitate. Va lucra cu oameni afectați de halucinații. Va trebui să-i antreneze pentru operațiuni ce presupun implicarea nălucilor.
-Dar eu, de fapt ce voi face?
-Veți afla la momentul potrivit. Să aveți grijă de frumosul dumneavoastră soț. Nu uitați că și eu sunt femeie, frumoasă și încă tânără. Zâmbi cu subînțeles și făcu semn să vorbească cel de al doilea membru al patrulei de supraveghere. Acesta nu își scoase masca.
Vorbi grav și dușmănos:
-Fac parte din celula de securitate. Nimeni nu are acces la încăperile secrete. Doctorul Nebuneli va fi însoțit de fiecare dată când va intra la un pacient. Totul se filmează și se transmite la Centrul de comandă, pe care nimeni nu-l cunoaște. Nu încercați să părăsiți muntele. Nu aveți nicio șansă. Sunteți monitorizați prin dispozitive performante. Întrebări?
-Pe culoarele labirintului , ne putem plimba?
-Nu vă sfătuiesc. Sunt încă și animale sălbatice în nișele călugărilor.
Lui Nebuneli i se aprinse o luminiță. Deci aici au trăit sau trăiesc monahi. Locul i se părea cunoscut. Mai fusese pe aici, dar nu cu elicopterul.
Fu rândul celui de al treilea membru al delegației de primire.
-Sunt Robo 3 B și țin legătura cu Baza. Nici eu nu știu unde se află computerul coordonator. Nici nu mă interesează. Sunt plătit bine și am contract pe perioadă determinată. Când nu voi mai fi de folos, mi se va da drumul după spălarea creierului sau voi fi dat vulturilor. Vreau să comunicăm în litera strictă a protocolului.
După aceste prezentări semioficiale, patrula se pregătea să plece. Artur îi făcu un semn șăgalnic frumoasei gazde, dându-i de înțeles că vrea să o întrebe ceva. Aceasta înțelese intenția doctorului și intui întrebarea. Șoptit îi spuse:
-Sunteți în  Meteora!

Va urma!