Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    Glasul din adânc. Năluca (38)

     

                                             Glasul din adânc. Năluca(38)

     

            Cele două surori gravide se treziră în acordurile unei melodii lascive, cu pasaje furtunoase. Microcipurile injectate nu permiteau depășirea unei anumite ore de somn. Fetele erau prinse într-un program cu orar draconic. Nu se putea sări nicio etapă. 

    Fugiră repejor la duș, se aruncară în piscină câteva minute, intrară în  robotul de încărcare a bateriilor și repede la micul dejun. Ceasurile de control emiteau deja lumini galbene de avertisment. Depășirea baremului însemna reluarea circuitului în întregime, inclusiv momentul procreării, care, fie vorba între noi, nu era chiar așa de neplăcut. Aducea însă disfuncții în evoluția embrionilor.

           Un jeep cu geamuri fumurii aștepta la Ușa de intrare. Șoferul părea și el agitat. La ora 12 fix trebuia să fie la gura intrării în subteran, unde va fi trimis un lift de adâncime. De la o sută de metri în jos, doamnele se vor  descurca singure, conform ghidului oferit de Octanebu. Mașina demară în scurt timp Încă era în grafic, dar e bine să fii cu două-trei minute înainte  la locul întâlnirii. Cu nălucile  nu se prea glumește. Printre ele e posibil să fie strecurați oameni adevărați, în slujba altor servicii.

           Nu prea era loc mult în vehiculul trimis de Tavi. O parte din spațiu era ocupat de materialul necesar coborârii în adânc.

    -Lia, a început să-mi fie frică. La ce ne folosește nouă  o  aventură prostească?  Cred că prin această sarcină suntem șantajate. 

    – Alina ,în vis mi-a apărut un sihastru, care m-a prevenit că doar una din noi își va duce sarcina la capăt. Nu mi-a spus care.

    -Prostii! Cred că era o nălucă.

     Șoferul le privea în oglindă și zâmbea cu tâlc. Auzise multe despre această experiență. Și lui începu să-i fie teamă.

                  Locul în care le lăsă șoferul era sinistru. Niște copaci cu crengi încolăcite, mărăcini dușmănoși, pietre colțuroase. Aproape ascunsă de vegetație, ieși la iveală o gură de puț miner cu ghizdele de lemn ros de vreme. Pe aici vor trebui să coboare cele două surori instruite în tainele alpinismului. Știau să facă noduri profesionale, știau să plaseze carabinierele de sprijin, aveau suficientă dexteritate și forță pentru coborârea în rapel. Își montară cu grijă echipamentul, inclusiv lanternele cu infraroșii și camerele video. Traseră la sorți ordinea coborârii. Asigurarea se făcea mai întâi de sus  și apoi de jos prin controlul lungimii corzii. Sorții au decis ca Alina să fie prima care se va strecura prin tubul de beton al puțului care ducea spre hău. Vor comunica printr-un tub fonic.

           După scurte rugăciuni,  drumul spre purificare începu. Cele trei nivele prin care vor trece vor fi hotărâtoare pentru destinul copiilor dăruiți de Octanebu. Nimeni nu putea ști cum se va termina totul.

    Glasul stins al celui care le aruncase în această capcană a situațiilor ultime încă se auzea în căștile cu volumul dat la minim. Doamnele păreau supărate pe Tavi și nu-i răspunseră, lăsându-l să-și facă griji. Dacă le iubește cu adevărat, n-are decât să vină după ele la Puțul adâncului. Nu prea erau semne că i-ar păsa prea tare de ceea ce se întâmplă cu cele două mame fără noroc.

       Va urma!

      Vasile Lefter, membru UZPR

     

               

                    



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    comment closed

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5