Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 14 → 2022

    Glasul din adânc. Năluca (44)

    Vasile LEFTER

     

                                 


                                        

        Glasul din adânc. Năluca (44)

            Au trecut vreo două luni de la tragedia din Titileni- Gârlă. Ancheta nu a găsit vinovați colaterali și dosarul a fost închis. 

    Containerele de pe platoul din Bucegi erau la capacitate. Vestea specialiștilor care vindecă de năluci se răspândise în toată Europa. Experți ai Uniunii Europene s-au deplasat în România pentru documentare suplimentară. Vizita a dus la concluzia că inițiativa românească trebuie promovată. Pe baza unui proiect  întocmit de doctorii Nebuneli, tată și fiu, Comisia Europeană a aprobat un buget de două sute cincizeci milioane de euro, construcție și dotări, sub rezerva suplimentării fondurilor în caz de nevoie.

     Consiliul director al Centrului de Nălucologie a hotărât ca așezământul să se numească Tinca-Preoteasa Năluca. S-a votat în unanimitate.

          Noul edificiu de Nălucologie a primit teren de construcție chiar din partea Ministerului Mediului, zece mii de metri pătrați. Terenul pentru construcție  era în apropierea crucii Caraimanului. Noul complex spitalicesc era impresionant. Avea trei etaje, demisol și subsol, terenuri de relaxare și antrenament , simulatoare, cuști pentru animale de companie, camere pentru vizitatori. Locul era împrejmuit cu ziduri ceramice prevăzute cu senzori de mișcare și camere video. Orice apropiere de ziduri la mai puțin de cincizeci de metri declanșa o alarmă. Paznici în alb apăreau din senin. Unii susțineau că de fapt sunt năluci. Nimeni nu putea infirma această ipoteză

             Transferul din containere în elegantele camere moderne ale noului edificiu urma să se facă până în Crăciun. Mai era nevoie de personal. Pe lângă cei din echipa doctorilor Nebuneli, urmau să mai vină 20 de rezidenți. Lia și Alina, proaspete mame, fură angajate la sectorul administrativ, având ca sarcini în  fișa postului monitorizarea computerizată a tuturor serviciilor medicale acordate internilor. Mai mulți specialiști, mai ales din Europa ,își trimiseră deja CV-urile. Era o treabă serioasă cu bătaie lungă, unică în Europa. 

            Doctorii Nebuneli, Artur și Octavian propuseră celor de la Bruxelles un for de informare și schimb de opinii. Era vorba de participarea efectivă a 50 de specialiști din Europa și din alte state interesate. Se pregătise un program de comunicări pe tema tratării halucinațiilor, duse până la limita morbidului. Era prevăzut și un seminar cu aplicații, directe și indirecte, interviuri cu pacienți aflați sub supraveghere în stabiliment.

    Proiectul fu bine primit de UE, care se angajă să suporte toate costurile.

          Transferul și trierea pacienților de pe munte trebuia grăbite. Nu mai era prea mult  până la Forum. Internii aveau nevoie de ceva timp ca  să se acomodeze cu noile spații de tratament. Multora nu le va veni a crede: fiecare cameră cu baie proprie, cu televizor, cu ieșire în grădini liniștitoare. Pavilioanele erau grupate în funcție de gradul de nălucire. Totul era studiat cu maximă atenție. Tot personalul Centrului era prins de febra importanței pe care o are munca desfășurată. Parcă erau prinși în jocul ielelor. În aer plutea duhul preotesei Sevastița, care declanșase această goană nebună după năluci. 

    Programatorii Centrului lucraseră câteva luni la un proiect original, care-și propunea crearea unor holograme personalizate. Experimentul stârni confuzie chiar și în rândul internilor. Se întâlneau pe holuri și nu mai știau dacă au în față originalul sau copia. Toate acestea erau prinse în caietul-program al Forumului.

    Timpul trecea repede și îngrijorarea că ceva ar putea să nu meargă își făcea tot mai des simțită prezența.

            Doctorii puneau acum accent pe verificarea aplicațiilor, corectând din mers imperfecțiunile de moment.

     Lia și Adelina înregistrau totul pe camere. Imaginile erau comentate în a doua parte a zilei. Întreg colectivul de bază părea mulțumit și optimist în ceea ce privește succesul Centrului de Nălucologie de pe Platoul Bucegilor, loc studiat de străini pentru uriașul magnetism al muntelui.

           Până la deschiderea Forumului , mai rămăseseră cinci zile. Se făceau ultimele verificări la instalația de cablu, la Helioport, la instalațiile de semnalizare sonoră și luminoasă. Așa ceva nu se mai întâmplase în România.

    Pentru ca totul să fie comunicat și recepționat cum se cuvine, fuseseră angajați translatori pentru fiecare limbă ce va fi folosită de participanți. Această întâmplare științifică se va încheia printr-o călătorie cu balonul până în zona Munților Făgăraș. Se spera ca fiecare țară să devină partener al proiectului internațional „Năluca-Sevastița-Preoteasa”. Doamne-ajută!

        Va urma!

        VASILE LEFTER, MEMBRU UZPR                          

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5