Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024
Glasul iubirii
Tu nu auzi, femeie, cum glasul iubirii fierbe în mine?
Și apa în șipot icnește incărunțită?
Culoarea perdelei îți cade din fereastră
Lăsând speranța iubirii să intre.
Ca o livadă înflorită din muguri
Tu să nu mai plângi femeie cu lacrima deschisă
Amurgul nopții poate rugini.
Cum ruginește distanța clipei în uitare
Tăcerea ta stă păcălită de vorbe
Numai aerul prin aer deschide poteci
Trecutul se spală încet, ca un copil
Când munții dorm în munți de gheață
Atunci speranța se îmbracă, cu haine frumoase
Drumul chemarii se cheamă ecou
Ecou inflorit prin muguri de viață
Când vorbele vorbesc în locul meu.
Dumitru Petraș
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania