Romulus UNGUREANU

Cad fulgi de aramă
Pe pământul gri
Nu-s băgați în seamă
Idem, holdelor pustii

Ziua bâlbâie-n noapte
Pentru verbul a fi
Cuvintele  sunt coapte
Jargoanele vor putrezi

Drumul strâmb asfaltat
Trotuarul stricat
Semaforul rămâne ambalat
Cine trece-i călcat

Trecătorii unde s-au pus
Doar câini se plimbă
Unde mișcarea s-a dus
Tăiată de limbă

Nu se mai văd copiii
În hainele gri
Defilăm amintiri cu stafii
Cine le poate opri

Modernismul se destrăbălează
În salopete negre
Lumea se ambalează
În fracuri de zeghe

În văzduh, pungi dansează
E tot mai pustiu
Pădurile se ansamblează
Codrul este deliu

Omul pare o seară
O noapte-n târziu
Soarta singur și-o cară
Ca pe mortul viu

Ce s-a știut, s-a mințit
Cu clasoare ciudate
Generații s-au lustruit
Să se nască primate

Spre lună încă un pas
Pământul se arde
TITANIC și mare ca vas
În haos el cade

 23 12 2021