s-a răcit în IERUSALIM și ninge…
fulgii fug de pământ.
ei cad și se-ascund, rând pe rând…
așteptând
doar pietre galbene și grele

au un cuvânt de spus
de spus la același răspuns

pe drumul durerii încă se aud
copite de cal și multe osanale
a oamenilor mulți cu suflete vasale…
și încă e jale

o jale comună sau poate
o jale imună ce nu s-a impus
e poate de ajuns…
aleile strâmte istorii adună
le strânge-ntre ziduri, le macină
și totul inundă

cetatea mai doarme
somnul de ieri și de mâine
pentru o clipă ce-așteaptă
înc-o minune
cetatea adormită de veacuri
încă are pe frunte-o cunună
cunună a lumii nocturne
din lacrimi și jale în timp
ce încă apasă…
apasă din viață spre viață
spre a crede
ca ultimă instanță

IERUSALIME ce mult ai albit
din durere, credință și poate argint
război și putere greu de găsit

oraș rătăcit
IERUSALIME ce mult lumii azi ai răcit!

 10 10 2021