..într-un târziu în care timpul era mărit
La dimensiunile dumnezeirii,
Pământul vorbea la un telefon mobil
De care atârnă un fir roșu,
Era foarte lung.
Ca un drum ce urca spre nesfârșit.
Acum, când cerul toamnei aluneca-n palma,
Când freamătă sângele in măruntaiele humei,
Pământului i se vede in vene firul roșu…!
…Dinspre vie căruță cu struguri coboară spre sat.
Dar pentru ca un sac este rupt la un colt, mustul ca un fir roșu curge in pământ.
-De ce?
Pentru ca este rupt…?!
Nu, nu înțeleg!
Cred ca ar fi trebuit sămă nasc filozof
-Dumnezeu a zis ca vinul este sângele lui Iisus;
il bem si suntem mai puternici.
-De ce nu l-ar bea si pământul ca sa reziste la frig?!intervine un moșneag.
Am ascultat mirata.
Apoi am privit dintr-o oglinda
Să mă cunosc după o astfel de pilda;
Si am văzut înțelepciunea
Dansând in ochi-mi cu trupuri de apa.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania