La Iași se deschide o expoziție-eveniment ce va etala o colecție valoroasă de gravuri și desene în cadrul expoziției „Albertina & Brukenthal la Iași”. Vernisajul are loc pe 12 octombrie, ora 17.00, la Palatul Braunstein. Curator este dr. Alexandru Constantin Chituță.

• Proiectul e rezultatul unei colaborări între Primăria Municipiului Iași / Muzeul Municipal „Regina Maria”, Muzeul Național Brukenthal din Sibiu, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași și Muzeul Albertina din Viena.
• <<Expoziția „Albertina și Brukenthal la Iași” urmărește să aducă împreună cele două mari muzee ale lumii, într-un spațiu generos administrat de o a treia instituție emblematică de cultură din Iași – Muzeul Municipal „Regina Maria”.
• Lucrările care vor fi expuse au menirea nu doar să aducă bucurie privitorilor încântați de frumusețea lor, ci și să deschidă noi orizonturi de înțelegere a spiritului iluminist, manifestat prin artă în Europa și, implicit, în spațiul românesc. 
• Datorită colaborării dintre instituțiile organizatoare, publicul vizitator va avea oportunitatea să descopere, într-un oraș capitală a culturii, gravuri și desene realizate de unii dintre cei mai importanți artiști ai lumii>>, transmit organizatorii.

Recunoscut ca unul dintre „cele mai rafinate și frumoase muzee din Europa”, Albertina din Viena deține o valoroasă colecție de gravuri și desene, cuprinzând lucrări de Michelangelo, Dürer, Rembrandt, Rubens, Schiele etc. Muzeul Național Brukenthal din Sibiu gestionează și promovează o impresionantă colecție de gravură, cu lucrări semnate de Marcantonio Raimondi, Agostino Carracci, Hendrick Goltzius, Egidius Sadeler, Boetius şi Schelte Bolswert, Cornelis Galle, Lucas Vorsterman, Jan Saenredam, Cornelis Bloemaert, Jacques Callot, Antoine Masson, Claude Mellan, Robert Nanteuil, Giambattista Piranesi și Giovanni Battista Tiepolo.

• Organizatorii ne transmit și mesajul d-lui Prof. Dr. Klaus Albrecht Schröder, director general Albertina Museum:
• <<Doamnelor şi domnilor, 
• este o deosebită plăcere şi onoare pentru mine să vă salut cu ocazia unei expoziţii ce arată prietenia şi relaţia de colaborare dintre Muzeul Naţional Brukenthal din România şi Muzeul Albertina. 
• Cred că avem multe în comun! 
• Muzeul Albertina a fost înfințat de Prinţul von Sachesn-Teschen în 4 iulie 1776. Acesta a fost fiul regelui August al III-lea al Poloniei, Elector de Saxonia, iar Muzeul Brukenthal, în aceeaşi perioadă, a fost înfințat de baronul Samuel von Brukenthal, guvernatorul Transilvaniei. Sunt foarte mândru să spun că amândoi au fost interesaţi de artă. Acum, vă facem o scurtă incursiune în colecţia noastră care însumează, în total, mai mult de şase secole de istorie a artei şi mai mult de 1.100.000 de opere de artă. 
• Dar ceea ce prezentăm în această expoziție este important şi nu poate fi subestimat, pentru că vorbim despre primul autoportret al lui Albrecht Dürer, ,,Mâini rugându-se”, ale aceluiaşi artist, lucrări ale lui Leonardo da Vinci, Pieter Brueghel sau Peter Paul Rubens şi mergem mai departe spre secolul al XX lea la Egon Schiele, unul dintre cei mai importanţi pictori expresionişti, expresionismul timpuriu al secolului al XX-lea. Sper că vă veţi bucura de această selecţie de capodopere şi că vă veţi simţi îmbogăţiţi în acelaşi fel în care o fac milioane de vizitatori aici, la Muzeul Albertina, în capitala Austriei, Viena.>>

Povestea capodoperei ,,Mâini rugându-se”, de Albrecht Dürer
De la muzeul-gazdă și de la curator aflăm date despre Dürer și despre una dintre capodoperele sale.
Albrecht Dürer (n.1471, Nürnberg – d.1528, Nürnberg) a fost pictor, un foarte important gravor și teoretician al artei, una dintre personalitățile de seamă ale istoriei universale a artei.
Opera sa, impregnată de ideile Renașterii, Umanismului și Reformei a exercitat o deosebită influență în special asupra artiștilor germani și olandezi de mai târziu. Cu cele cca. 350 de gravuri în lemn și 100 gravuri în cupru a contribuit în mod hotărâtor la dezvoltarea gravurii ca formă de artă de sine stătătoare. Personalitate complexă a epocii în care a trăit, s-a ocupat nu numai de artele grafice, ci și de matematică, mecanică și literatură. S-a format sub influența umaniștilor din orașul natal, dar și din Țările de Jos și Italia, unde a întreprins mai multe călătorii. 

Aceasta este, pe scurt, viața artistului Albrecht Dürer, cel care a pictat capodopera „Mâini în rugăciune”. Iar de aici începe povestea…
În secolul al XV-lea, într-un oraș micuț, locuia o familie cu mulți copii. Pentru a-și întreține familia, tatăl, bijutier de profesie, era nevoit să lucreze multe ore pe zi. În plus, se mai ocupa și cu orice altceva găsea de lucru prin vecinatate. În ciuda condiției lor nevoiașe, doi dintre copiii familiei, cei mai mari, voiau să-și urmeze visul, acela de a-și căuta desăvârșirea în lumea artei. Erau conștienți însă de faptul că tatăl lor nu-și permitea să-i trimită să studieze la Academia de la Nürenberg.
După lungi discuții, noaptea, cei doi au stabilit un pact. Vor da cu banul, iar cel care va pierde va munci la mină și va câștiga bani pentru a-l susține pe celălalt să studieze la Academie. Apoi, după ce fratele care va câștiga va termina Academia, îl va susține pe celălalt să-și completeze studiile, fie prin vânzarea operelor sale, fie muncind, de asemenea, la mină.

Într-o duminică, după slujba de la biserică, au dat cu banul, iar Albrecht Dürer a câștigat și a plecat la Nürenberg. Fratele său a plecat în minele periculoase și, timp de 4 ani, l-a susținut pe Albrecht cu bani. Lucrările sale au fost imediat apreciate. Gravurile lui, sculpturile și pânzele cu ulei se dovedeau a fi mai bune decat cele ale multor profesori, iar atunci când a absolvit ajunsese să fie deja recunoscut.
Când s-a întors în satul său, familia a dat o cină pentru a-i sărbători triumfala revenire acasă. După o masă lungă și memorabilă, de la care n-au lipsit muzica și râsul, Albrecht s-a ridicat din capul mesei pentru a ține un toast în cinstea celui mai iubit dintre frații săi, în semn de recunoștință pentru anii de sacrificiu pe care acesta i-a indurat. Și cuvintele de încheiere au fost: ”Și acum Albert, cel mai binecuvântat frate al meu, acum e rândul tău. Acum te poți duce la Nürenberg să-ți urmezi visul și eu voi avea grijă de tine!”.
Toate capetele s-au întors cu nerăbdare spre celălalt capăt al mesei unde stătea Albert. Lacrimile îi curgeau pe fața palidă, iar capul plecat și-l mișca dintr-o parte în alta, în timp ce repeta în continuu ”Nu, nu, nu”. În final, Albert s-a ridicat și și-a șters lacrimile de pe obraji și a privit spre figurile care îi erau dragi. Apoi, ținându-și mâinile aproape de obrazul drept, a spus blând:
”Nu, frate, nu pot să merg la Nürenberg. Este prea târziu pentru mine. Uite, uite ce au făcut cei 4 ani de muncă în mină mâinilor mele. Oasele de la fiecare deget au fost strivite cel puțin o dată, iar în ultimul timp sufăr de artrita care mi-a afectat atât de rău mâna dreaptă încât nu pot nici măcar să țin paharul pentru a toasta cu tine… cu atât mai mult să fac linii delicate pe pânză, cu pensula sau creionul. Nu, frate, pentru mine e prea târziu…”

Mai mult de 450 ani au trecut de atunci. Până acum, sute de capodopere ale lui Albrecht Dürer – portrete, schițe, desene în cărbune, gravuri etc. – sunt expuse în orice muzeu mare din lume.
Se spune că, într-una din zile, pentru a-i aduce un omagiu fratelui său, Albrecht Dürer i-a desenat acestuia mâinile muncite, cu palmele și degetele subțiri îndreptate spre Cer. Și-a denumit opera, simplu, ”Mâini”, dar lumea întreagă și-a deschis imediat inimile spre capodopera sa și a redenumit tributul iubirii ”Mâini în rugăciune”. Veți putea vedea această capodoperă în prima ediție de facsimil adus de la Muzeul Albertina din Viena, în cadrul expoziției ,,Albertina&Brukenthal la Iași”.
Expoziția e deschisă timp de o lună, până pe 12 noiembrie.

Cosmina Marcela OLTEAN
Foto, Muzeul Municipal „Regina Maria”