Revista Luceafărul: Anul XII, Nr.11 (143), Noiembrie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Singur în Hiperboreea

Primit pentru publicare: 02 Nov. 2020
Autor: Cătălin VARGA, Oradea
Publicat: 04 Nov.  2020
© Cătălin Varga, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

Singur în Hiperboreea
În amintirea poetului Nichita Stănescu

Am ajuns, am ajuns cu barca la țărm
Dar, din neatenție, te-am lăsat în urmă
Cred că te-am pierdut pe undeva.
Cât timp soarele era în spatele nostru,
în părul nostru,
Răstignit pe catarg între noi,
Umbra ta aruncată înaintea prorei
mă făcea să vâslesc ca un sălbatic.

Nici nu mai știu cum a trecut timpul
și iată-mă ajuns la țărmul Hiperboreei,
Dar tu nu ești cu mine,
Iar umbra ta,
tremurândă și răsucită-n părul meu,
îmi lipsește!
Ah, oare, de ce n-am întors capul?

Sunt mai vinovat decât femeia lui Lot
care a întors capul către Sodoma în flăcări ;
Sunt mai condamnabil decât Orfeu
care din iubire pentru Euridice
a întors capul după ea,
Înfruntând cu privirea de mascul
flăcările veșnice din Hades,
încărunțindu-i, din pricina aceasta, corzile din liră.
Ah, oare, de ce n-am întors capul pentru tine?

Stau singur și uitat la țărm
cu brațele ce-mi spânzură în gol
precum aceste ancore bătrâne îngropate în nisip;
Cheiurile din Hiperboreea
vuiesc sinistru a însingurare,
Mai ales când acostează aici, tristă, înserarea.

Spune-mi, unde te-am pierdut?
Aș alerga desculț pe Marea Nordului înapoi
doar ca să te caut,
doar ca să te mai revăd o dată,
doar ca să te sărut ca prima oară
cu voluptatea și sălbăticia acestor vikingi
de la capătul lumii mele destrămate.

Cred că ne-a mai rămas o singură șansă:
Caută-mă tu!
Naufragiat pe această insulă, precum odinioară zeița Calypso,
nu-mi rămâne, odiseea mea, decât să te aștept
în freamăt cast de Penelopă…
Iar când ne vom revedea,
îți dau dezlegare să faci cu mine
tot ceea ce Primăvara face cu salcâmii în luna Mai!

2 noiembrie 2020
Pr. Cătălin Varga