Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 14 → 2022

    Singur în Hiperboreea. În amintirea poetului Nichita Stănescu

    Revista Luceafărul: Anul XII, Nr.11 (143), Noiembrie 2020
    Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
    ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
    ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
    Director: Ion ISTRATE


    Singur în Hiperboreea

    Primit pentru publicare: 02 Nov. 2020
    Autor: Cătălin VARGA, Oradea
    Publicat: 04 Nov.  2020

    © Cătălin Varga, © Revista Luceafărul
    Editor: Ion ISTRATE


    Singur în Hiperboreea
    În amintirea poetului Nichita Stănescu

     

    Am ajuns, am ajuns cu barca la țărm
    Dar, din neatenție, te-am lăsat în urmă
    Cred că te-am pierdut pe undeva.
    Cât timp soarele era în spatele nostru,
    în părul nostru,
    Răstignit pe catarg între noi,
    Umbra ta aruncată înaintea prorei
    mă făcea să vâslesc ca un sălbatic.

    Nici nu mai știu cum a trecut timpul
    și iată-mă ajuns la țărmul Hiperboreei,
    Dar tu nu ești cu mine,
    Iar umbra ta,
    tremurândă și răsucită-n părul meu,
    îmi lipsește!
    Ah, oare, de ce n-am întors capul?

    Sunt mai vinovat decât femeia lui Lot
    care a întors capul către Sodoma în flăcări ;
    Sunt mai condamnabil decât Orfeu
    care din iubire pentru Euridice
    a întors capul după ea,
    Înfruntând cu privirea de mascul
    flăcările veșnice din Hades,
    încărunțindu-i, din pricina aceasta, corzile din liră.
    Ah, oare, de ce n-am întors capul pentru tine?

    Stau singur și uitat la țărm
    cu brațele ce-mi spânzură în gol
    precum aceste ancore bătrâne îngropate în nisip;
    Cheiurile din Hiperboreea
    vuiesc sinistru a însingurare,
    Mai ales când acostează aici, tristă, înserarea.

    Spune-mi, unde te-am pierdut?
    Aș alerga desculț pe Marea Nordului înapoi
    doar ca să te caut,
    doar ca să te mai revăd o dată,
    doar ca să te sărut ca prima oară
    cu voluptatea și sălbăticia acestor vikingi
    de la capătul lumii mele destrămate.

    Cred că ne-a mai rămas o singură șansă:
    Caută-mă tu!
    Naufragiat pe această insulă, precum odinioară zeița Calypso,
    nu-mi rămâne, odiseea mea, decât să te aștept
    în freamăt cast de Penelopă…
    Iar când ne vom revedea,
    îți dau dezlegare să faci cu mine
    tot ceea ce Primăvara face cu salcâmii în luna Mai!

    2 noiembrie 2020
    Pr. Cătălin Varga



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Drept de autor © 2009-2023 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5