Volumul de poeme ALMA de Mihai Ganea se înscrie într-o poezie a confesiunii existențiale și a simbolurilor transcendente, configurând o topografie a spiritului unde memoria, identitatea și soarta sunt trăite ca revelații poetice. Poezia lui Ganea, deși ancorată în biografia spirituală a autorului, transcende nota personală prin apelul la imagini universale și arhetipale.
 Încă din primele texte, lirismul său este unul de intensitate vizionară, o mărturisire a condiției umane în raport cu divinitatea și cu sensul trecerii prin lume:„am fost am fost un abur de sânge în clocot / o adiere de vânt sfințită de Dumnezeu / o șoaptă de inspirație / pentru cei care m-au cunoscut / sau au crezut în mine.”
Încă din primele texte, lirismul său este unul de intensitate vizionară, o mărturisire a condiției umane în raport cu divinitatea și cu sensul trecerii prin lume:„am fost am fost un abur de sânge în clocot / o adiere de vânt sfințită de Dumnezeu / o șoaptă de inspirație / pentru cei care m-au cunoscut / sau au crezut în mine.”Al.Florin Țene
Drept de autor © 2009-2025 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania