Ioan Vasiu s-a născut la data de 4 ianuarie 1949, în comuna Periam, judeţul Timiş, unde a absolvit şcoală generală şi liceul. După armată, s-a angajat ca bibliotecar în cea mai vestică localitate a ţării, comuna Beba Veche. A urmat cursuri de biblioteconomie la Timişoara şi Braşov. În paralel a început să colaboreze la mai multe publicaţii din ţară, după ce a debutat în paginile revistei literare ”Orizont” din Timişoara, în noiembrie 1970. Poeziile, reportajele şi însemnările sale au văzut lumina tiparului în revistele ”România literară”, ”Flacăra”, ”Luceafărul”, ”Contemporanul” (Bucureşti), ”Tribuna” (Cluj-Napoca), ”Vatra” (Târgu-Mureş), ”Orizont” (Timişoara), ”Transilvania” (Sibiu), ”Argeş” (Piteşti), ”Familia” (Oradea), ”Nord Literar” (Baia Mare), ”Conta” (Piatra Neamţ), ”Mişcarea Literară” (Bistriţa Năsăud), ”Pro Saeculum” (Focşani, Vrancea),  ”Reflex” (Reşiţa), ”Discobolul” (Alba Iulia), ”Bucureştiul Literar şi Artistic”, ”Vatra Veche” (Târgu Mureş), ”Boema” (Galaţi), ”Sintagme Literare” (Dudeştii Noi, Timiş), ”Măiastra” (Târgu Jiu), ”Conexiuni” (Bistriţa), ”Ardealul Literar” şi ”Semne” (Deva), ”LitArt” (Târgu-Mureş). După 1989 a început să colaboreze şi cu reviste din afara graniţelor, cum ar fi: ”Basarabia Literară” (Chişinău, Republica Moldova), ”Lumină Lină” (New York), ”Destine Literare” (Montréal, Canada) şi ”Observatorul” (Toronto, Canada). O bună şi fructuoasă colaborare a avut şi cu ”Suplimentul literar-artistic al Scânteii tineretului” (SLAST), condus de Ion Cristoiu. Între anii 1983–1985 a participat la trei turnee de documentare ale Cenaclului ”Confluenţe” la Galaţi, Miercurea Ciuc şi Iaşi, cenaclu ce funcţiona pentru tinerii scriitori, pe lângă SLAST. În anul 1975, un juriu din care au făcut parte scriitorii Anghel Dumbrăveanu (preşedinte) şi Eugen Dorcescu, i-au acordat premiul III la un concurs literar organizat la Timişoara. În anul 1981, a participat la Festivalul-concurs de poezie ”Lucian Blaga” organizat la Sebeş (jud. Alba) unde un juriu din care au făcut parte, printre alţii, Ion Horea (preşedinte) şi Ion Mircea, i-a acordat un premiu special. În anul 1981, un juriu al cărui preşedinte a fost scriitorul Nicolae Prelipceanu i-a acordat premiul revistei Tribuna (un grupaj de 4 poezii fiind publicate ulterior în paginile revistei), la concursul de poezie organizat cu ocazia ”Întâlnirii tineretului cu istoria” de la Costeşti, judeţul Hunedoara. În anul 1982 a participat la concursul literar organizat la Sighetu Marmaţiei, unde un juriu din care au făcut parte, printre alţii, Laurenţiu Ulici (preşedinte), Nicolae Prelipceanu, Dinu Flămând, Horia Bădescu şi A. I. Brumaru, i-a acordat premiul ziarului local. Tot în anul 1982, a participat la Festivalul-concurs de creaţie literară ”Mihail Sadoveanu” de la Piatra Neamţ, unde un juriu din care au făcut parte Laurenţiu Ulici, Vasile Sălăjan (preşedinte), Nicolae Ciobanu şi Andi Andrieş, i-a acordat un premiu binemeritat. Ioan Vasiu a fost selectat cu un grupaj de poeme şi inclus în ”Caietul de poezie-1973”, tipărit de Editura Eminescu, în 1974, ca urmare a Concursului de poezie organizat în anul 1973. Iată ce îi scria atunci binecunoscutul scriitor Tudor Opriş: ”Sunt mândru de tine şi sper că în curând voi fi primul care va vesti naşterea unui poet de nădejde.”

”Poezii lirice, de un sentimentalism acut în trăire, discret în exprimare, scrise cu talent şi uşurinţă versificatorie…Ioan Vasiu, poet care se poate mişca în voie pe mai multe lungimi de unde, dar care e mai la el acasă în aerul limpid şi de elegiacă muzicalitate al tradiţiei transilvănene.” – Laurenţiu Ulici, în ”România literară”, nr. 36/1984.

”Carte de poezii frumoase, în sensul comun al cuvântului, poezii scrise în spiritul liricii interbelice. Poezia care dă titlul volumului (Aruncând cu pietre după vânt) este şi arta poetică a lui Ioan Vasiu. Ioan Vasiu, în căutarea unei linii lirice proprii, rămâne deocamdată un poet în descendenţa lui Blaga.” –Dumitru Augustin Doman, în revista ”Argeş”, nr. 12/2013.

”Pe Ioan Vasiu, poezia, Zâna şi Doamna sa, l-a făcut fericit; l-a făcut şi îl face să trăiască frumos – străjer post-romantic, la porţile maiestuoasei şi nepieritoarei cetăţi” – Eugen Dorcescu, în revista ”Discobolul”, nr.193-194-195/2014.

”Caligrafii delicate, inspirate de sentimente fundamentale, poemele lui Ioan Vasiu atrag prin severa disciplină a lirei, nu mai puţin însă prin nota personală, de nesilită modernitate, cu care sunt reluate sonusuri tradiţionale.” – Ioan Adam, pe coperta volumului ”Câmpiile de germinare”, 1984.

”Poemele lui Ioan Vasiu sunt scrise cu sensibilitate şi rafinament, unele dintre ele aducând chiar o notă de prospeţime în climatul tematic pe care îl promovează…Ioan Vasiu este fără îndoială un poet talentat…” – Eugeniu Nistor, Târgu-Mureş, 1985.

”Dincolo de talentul deosebit de versificator, de sensibilitate şi sinceritate, umorul fin este o dimensiune permanentă a versurilor lui Ioan Vasiu…Poetul izbuteşte o lirică rotundă încărcată de frumuseţe şi de nobleţe; poemele din „Bolnav de poezie” sunt precum ciorchinii de struguri parfumaţi, pe care ni-i dăruieşte din suflet. Şi dăruind, se dăruieşte.” – Ladislau Daradici, în revista ”Discobolul”, Alba Iulia, nr. 190-191-192/2013.

”Ioan Vasiu este un poet nostalgic, uneori chiar discret elegiac, tonalităţi de care se detaşează doar în poezia patriotică…” Radu Ciobanu, în revista ”Ritmuri hunedorene”, august 1978.        

”În poezia lui Ioan Vasiu se petrec anotimpuri, o iubire nestăpânită configurează un peisaj şi un timp neţărmurit, al părinţilor şi al anotimpurilor târzii, bucuria vieţii inundă pământuri în vestirea primăverii ori în zăpezile ce cad peste întrebări şi melancolii.” – Ion Horea, pe coperta volumului ”Târziu în cuvinte”, versuri, Timişoara, Editura Eurostampa, 2014.

”Lirismul prezent în această carte (Aruncând cu pietre după vânt) şi delimitează un teritoriu generos, pe care inspiraţia poetului îl explorează în profunzime, extrăgând carate imagistice, din arhitecturi lexicale, fastuoase, reverberante. Poezia lui Ioan Vasiu îşi circumscrie o zonă a combustiilor sufleteşti, valorificând din plin predilecţia romantică pentru componentele trăirii autentice nesofisticate” – Geo Galetaru, în revista ”Arca”, nr.1-2-3/2014.

”Poetul Ioan Vasiu nu alunecă într-un patetism ieftin, ci reuşeşte o evidentă armonizare emotivă, prin dilatarea universului poetic, ca expresie a unor experienţe sensibile general-umane, comunicate cu harul şi fiorul cuvântului potrivit.” – Livia Fumurescu, în revista ”Reflex”, Reşiţa, nr.7-12/2013.

”Cartea Bolnav de poezie este o carte a spaţiilor vaste, a păcii biblice, patriarhale, a toamnelor care deşi se repetă, sunt tot timpul diferite, a sincerităţilor fruste, într-un cuvânt a unui poet autentic care nu trunchează ci trăieşte poezia…” – Vasile Morar, în revista ”Nord Literar”, nr. 2/2014.

”Ioan Vasiu este un liric al stărilor fragile, al trăirilor candide, un sentimental căruia exerciţiul stilistic nu-i rămâne, întotdeauna, străin.” – Carmen Pădure,  ”Un epistolar tradiţionalist-sentimental”, în revista ”Orizont”, nr.27/1985.

”Făcând parte din stirpea transilvănenilor părând uşor arhaizaţi, purtând istoria în sânge, Ioan Vasiu scrie poeme de o mare claritate…Ţara poemului lui Vasiu e o ţară ce clocoteşte în pietrele cetăţilor, în munţi, păduri şi câmpii, toate la un loc rodind o istorie a sufletului transilvăneanului dintotdeauna.” – Valeriu Bârgău, ”Contemporanul”, Bucureşti, 1985.

”…Regăsim aceeaşi prospeţime a versurilor, o melancolie bine dozată, o natură uneori ca un refugiu în singurătate şi, nu în ultimul rând, grija faţă de soarta planetei.” – Ioan Găbudean, Târgu-Mureş, 1994.