Figura complexă a lui Ion Heliade Rădulescu (scris adesea și Eliade Rădulescu) ocupă un loc central în procesul de modernizare a culturii românești din secolul al XIX-lea, situându-se la intersecția dintre mișcarea iluministă, romantismul european și idealurile pașoptiste.

Prin activitatea sa de ziarist, scriitor, pedagog, lingvist, filosof și om politic, Heliade a contribuit decisiv la configurarea identității culturale românești moderne. Ion Heliade Rădulescu este considerat fondatorul presei românești moderne, prin apariția, la 8 aprilie 1829, a publicației „Curierul Românesc”, primul ziar în limba română din Țara Românească. Această publicație a funcționat nu doar ca organ de informare, ci și ca tribună culturală și pedagogică, menită să educe gustul publicului pentru literatură, istorie, știință și idei civice. Prin suplimentul „Curier de ambe sexe”, Heliade a deschis calea presei literare și feminine din spațiul românesc. Viziunea sa asupra jurnalismului era una eminamente iluministă: presa trebuia să fie un instrument de emancipare morală și intelectuală, un mediu de răspândire a cunoștințelor și o forță de coeziune națională. Activitatea sa jurnalistică trebuie înțeleasă în contextul unui proiect cultural coerent, care viza alfabetizarea populației, standardizarea limbii române și crearea unui sistem de educație accesibil.  Ca membru fondator al Societății Literare și ulterior al Societății Academice Române, Heliade a militat pentru formarea unei limbi literare unitare, capabile să reflecte modernitatea și să susțină proiectul național. El a promovat un program filologic sincretic, care încerca să echilibreze tradiția slavonă, fondul latin și influențele moderne (mai ales din limba franceză și italiană). A fost adeptul „îmbogățirii limbii prin traduceri” și a susținut ideea cultivării unei limbi elevate, apte să exprime conceptele abstracte ale filozofiei și științei. În calitate de autor, a publicat lucrări de teorie literară, poezie (cum este volumul „Poezii”, 1830), eseistică și traduceri. Deși creația sa artistică a fost uneori inegală și influențată de mode romantice perimate, Heliade rămâne un pionier al genurilor literare moderne, punând bazele eseului, dramei originale și romanului românesc. Participant la Revoluția de la 1848, membru în guvernul provizoriu al Țării Românești și exponent al curentului liberal-național, Heliade a îmbinat idealurile iluministe cu aspirațiile democratice și unioniste. După înfrângerea revoluției, a trăit în exil, unde și-a continuat activitatea publicistică, elaborând texte de reflecție filosofică și proiecte de reformă socială și culturală. Scrierile sale politice – precum „Equilibru între antiteze” – exprimă o viziune organicistă și conciliatoare asupra progresului, pledând pentru o modernizare temperată, care să nu rupă brusc tradiția. Aceste idei au fost deseori criticate pentru ambiguitate sau idealism excesiv, însă ele reflectă drama intelectualului român prins între imperativele modernizării și rezistența structurilor vechi. Moștenirea lui Ion Heliade Rădulescu este vastă și adesea contradictorie. A fost contestat pentru retorica sa grandilocventă, pentru stilul arhaizant sau eclectic și pentru lipsa de sistematicitate a  gândirii. Totuși, în mod incontestabil, el a fost un întemeietor de instituții, concepte și direcții culturale, un spirit renascentist care a deschis drumuri pentru generațiile următoare: de la Eminescu, care i-a contestat influența, dar a moștenit miza filosofică, până la istoricii limbii și teoreticienii literari moderni. Ion Heliade Rădulescu rămâne o personalitate-far în cultura română, a cărei valoare stă nu doar în opera sa propriu-zisă, ci în forța de iradiere a unui ideal cultural național articulat în epoca formativă a modernității românești.

•  Bibliografie selectivă • 
• Călinescu, George. Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Editura Minerva, 1986. • 
• Manolescu, Nicolae. Istoria critică a literaturii române, Editura Paralela 45, 2008. • Iorga, Nicolae. Istoria presei românești, Editura Casa Școalelor, 1922. • 
• Bulei, Ion. Ion Heliade Rădulescu: portretul unui ctitor, Editura Enciclopedică, 2001. • 
• Djuvara, Neagu. O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri, Humanitas, 2006. • Academia Română, Dicționarul general al literaturii române, vol. III (D–G), 2005.