se duce satul

în satu-n care m-am născut

mai sunt acum câţiva ţărani,

din ce în ce o duc mai greu,

împovăraţi şi ei de ani.

şi râul a secat pe albii

şi sălciile s-au uscat,

prin case umblă magaoaia,

se duce satul… şi-i păcat!

se duce satul în trecut,

cu mioriticele doruri,

ţăranii s-au predat pe scut,

jucându-şi ultimile roluri.

se duce satul şi-i păcat,

cu el se piere doina, dorul,

la poartă toţi au pus lăcat,

prin curţi a inundat mohorul…

şi cimitirul doarme trist

de cruci şi de morminte vii,

păzite doar de bietul Crist

prin bălăriile pustii…