Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 14 → 2022

    Ionuț Caragea – „În tranșeele visului” (II)

    Ionuț Caragea – „În tranșeele visului” (II)

     


     

    Scriu cu propriul meu sânge. Doar el îți poate spune legenda păsării care moare și renaște în mine.
    *
    Viața este o luptă. Întreabă-mă despre fericire atunci când va fi arborată flamura albă.
    *
    Și marea își vrea copilăria înapoi. O caută neîncetat în lacrima omului și-n lacrima cerului.
    *
    Crucea – templul visului veșnic ridicat pe ruinele vieții.
    *
    Mai nou, femeile-au ajuns să renunțe la coaste. Din ele vor să creeze noul bărbat.
    *
    Chiar și-n iubire, e bine să ai momente de singurătate. Îți recapeți vederea.
    *
    Ce este lacrima mortis? Răspunsul la întrebarea despre cât de fericit a fost omul.
    *
    Poetul – soldat în tranșeele visului. Poezia – armă cu trăgaciul mâncat de rugină.
    *
    Mulți oameni visează să poarte, pe creștet, coroane de aur. Ajung tardiv suverani, visând sub coroanele funerare.
    *
    Pentru doamna Moarte, omul este doar lesa umbrei.
    *
    Îmi plac saloanele de înfrumusețare. În special cele din amintiri și din inimă.
    *
    Iubirea e tare ca un trabuc. Unii o inspiră adânc, unii o gustă și-o pufăie, iar ceilalți o miros de la distanță.
    *
    Prin ochii mei, dau viață lumii. Prin visele mele, dau viață veșniciei.
    *
    Omul – copilăria unui Dumnezeu fără copilărie.
    *
    Visez s-ajung lumină la bunul Dumnezeu. Să fiu săgeata trasă cu arcul curcubeu.
    *
    Suntem vaccinați cu vise, pentru a ne continua viețile. Dintre toate reacțiile adverse, cel mai greu de controlat este dragostea.
    *
    Cât timp trăiește copilul din tine, poți fi artistul care creează orice din nimic.
    *
    Ceea ce n-au reușit adulții cu turnuri precum Babel, au reușit copiii cu turnurile lor de nisip.
    *
    Cunoașterea, fără renaștere, înseamnă un drum cert spre distrugere.
    *
    Sufletul, fluture înhămat la caleaşca inimii.
    *
    Tăcerea lui Dumnezeu nu e o simplă tăcere. E o poezie a necuvintelor.
    *
    Zâmbetul fals e ca un soare cu dinți.
    *
    Care-i diferența dintre simplul stat în genunchi și rugăciunea-n genunchi? În rugăciune, cerul îți coboară în inimă.
    *
    Lumea e plină de negustori cinstiți… care ne-au furat sufletul.
    *
    La rădăcina tuturor amintirilor se află lacrima de fericire a mamei.
    *
    Fii poet pentru toți ceilalți, dar nu scrie după gusturile lor!
    *
    Iubirea face din unii oameni cei mai tandri fachiri.
    *
    Zbatere inutilă. În loc să căutăm fericirea, ne facem iadul mai confortabil.
    *
    Golul din suflet dispare când se umple cu viață, nu când se cârpește cu amintiri.
    *
    Râul suferinței curge, din când în când, în palmele noastre. E suficient să cadă o lacrimă pe linia vieții.
    *
    Nu nouă ne dăruiește iarna flori de gheață, ci umbrelor noastre.
    *
    Poezia, o amintire care va înflori în paradis.
    *
    Și iarba poate pune cătușe. Și lanțul florilor poate zădărnici zborul.
    *
    Diferența dintre a gândi și a scrie e diferența dintre a exista pentru tine și a exista pentru ceilalți.
    *
    Omul n-a fost niciodată stăpânul umbrei. Tocmai de aceea, umbra lui n-a lătrat.
    *
    Până la crudul adevăr, multe răbdări prăjite.
    *
    Nu mai trebuie să pleci departe, pentru a vedea cu câți prieteni rămâi. Doar retrage-te de pe Facebook!
    *
    Cât de „mare” trebuie să fie o poezie, pentru a hrănii mii de suflete? Cât cinci pâini și doi pești.
    *
    Minciuna și-a cumpărat tocuri înalte. Cum s-o mai prindă adevărul din urmă?
    *
    Fericirea e un roman a cărui introducere este zâmbetul.
    *
    Să trăiești numai din amintiri înseamnă să renunți definitiv la aripi în favoarea bastonului.
    *
    Ce sunt viețile noastre? Flori între paginile viselor.
    *
    Singurătatea – cea mai ieftină pereche de ochelari, dar cea mai bună.
    *
    Pe un singur cadavru ai voie să calci. Pe cel al propriului egoism.
    *
    Oglinzile sunt bune numai dacă reușești să scoți piatra din adâncul lor.
    *
    Munca, trenul din palmă care nu lasă linia vieții să ruginească.
    *
    Copilul din noi găsește mereu prieteni. Cu condiția să-l lase mintea afară.
    *
    Poezia, nufăr înflorit deasupra lacrimii. Fiecare petală, o amintire.
    *
    Poetul însuflețește deșerturi cu metafore care trec prin urechile acului.
    *
    Să fie omul doar o iluzie care se împarte pe sine însăși oglinzilor?
    *

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5