IONUȚ DOLĂNESCU: ”A contat în cariera mea faptul că sunt fiul unor artiști atât de iubiți și celebri, dar asta m-a și obligat în fața publicului”

IOAN  VASIU : – Sunteți unul dintre cei mai cunoscuți și îndrăgiți interpreți de muzică populară din țara noastră. Când și unde ați debutat?

  IONUȚ DOLĂNESCU : – Având în vedere numele pe care l-am moștenit de la ilustrul meu tată, regretatul interpret ION DOLĂNESCU da, putem spune pe drept cuvânt că sunt arhicunoscut. Am debutat la o vârstă fragedă, aveam doar 9 ani când Tata ION m-a urcat pe scenă prima oară pe Stadionul din Fetești; era în vara anului 1981. Am cântat prima dată sub bagheta Dirijorului IONEL BUDIȘTEANU, fiind acompaniat de prestigioasa Orchestră RAPSODIA ROMÂNĂ. 

I.V. : –  De la cine ați moștenit harul cântecului ? 

I.D. : -Îmi place să cred că am moștenit bucuria de a cânta de la ambii mei părinți; și de la tata, dar mai ales de la mama MARIA CIOBANU, cea care mi-a dat viață și glas și care a fost un adevărat fenomen. Am avut fericirea să cânt în cariera mea alături de ambii mei părinți pe care îi consider doi corifei ai muzicii noastre populare. 

I.V. : –  Sunteți fiul regretatului Ion Dolănescu și al Mariei Ciobanu, două ”glasuri de aur” ale Olteniei. În ce măsură a contat lucrul acesta în cariera dumneavoastră muzicală ? 

I.D. : – Din nefericire  tata ION a trecut la cele veșnice și asta s-a întâmplat în luna martie a anului 2009. Mama MARIA este încă în viață și ne bucurăm de prezența dumneaei. Trăiește la LOS ANGELES împreună cu sora mea CAMELIA iar în luna septembrie a acestui an împlinește 86 de ani. Dumnezeu să o țină sănătoasă !  Desigur, a contat în cariera mea faptul că sunt fiul unor artiști atât de iubiți și celebri, dar asta m-a și obligat în fața publicului ! Vrând, nevrând totdeauna am fost comparat cu părinții mei iar acest lucru n-a fost ușor. 

I.V. : – Fără îndoială, în decursul anilor ați obținut multe premii și diplome. Care sunt cele mai importante ?

  I.D. : – Păstrez în amintire momentele când eram copil și concuram la Cântarea României. Am obținut  câteva Diplome, dar important este că pe vremea aceea exista cenzura și nu cânta chiar așa oricine, oricum și orice ! 

I.V. : –  Ce satisfacții v-a adus activitatea artistică desfășurată până în prezent ? 

I.D. : – Cele mai mari satisfacții fără îndoială le ai pe scenă. Atunci când reușești să transmiți publicului emoții iar spectatorul pleacă acasă mai bogat sufletește sau schimbat; atunci putem spune că ne-am îndeplinit misiunea iar aceasta este cea mai mare satisfacție. O altă mare satisfacție este faptul că am dus cântecul popular până la antipozi în Noua Zeelandă, Australia etc.

I.V. : –  Împreună cu soția, Doina, aveți trei copii frumoși. Care dintre ei merge pe ”urmele” dumneavoastră ?

  I.D.: – Toți trei sunt talentați, însă IOANA studiază Vioara și este olimpică, iar micuțul IANCU cântă la Pian dar are și voce. Probabil mezinul familiei mă va moșteni… 

I.V. : – Ați regretat vreodată că nu ați îmbrățișat o altă profesie ? 

I.D. : – Nu, niciodată nu m-am gândit că aș putea face o altă profesie.   Mi-a plăcut să cânt de mic și-mi place să spun uneori când sunt întrebat că EU CÂNT din BURTA MAMEI mele ! 

                                  Interviu consemnat de Ioan Vasiu /UZPR