Sunt mâlul Dunării, târâtă-n jos
De vremuri mult uitate
Plutind popoare, s-au întors
Corăbii scufundate
Udat-am prin coroane regi
Mii de armate, gloate
În setea de-a le crește negi
Pe fețele curate
Am dus și flori și buruieni
Prin lume multe leacuri
Le-am înghețat în pline ierni
Și s-au uscat în veacuri
Scăldat-am suflete, povești
Ce-au înecat doar șoapte
În mâlul meu de-ai să privești
Vezi visuri, multe moarte
Și-n mâlul meu se spală lumi
Păcate ce abundă
Și-n mâlul meu se naște culmi
Când ploile inundă
Și-n mâlul meu se cresc minciuni
Dar lumea nu-le ascultă
…
Sunt mâlul Dunării, târâtă-n jos
De vremuri întinate.