Istoria municipiului Drăgășani
De la începuturi medievale la oraș contemporan

Municipiul Drăgășani, situat în partea central-sudică a județului Vâlcea, pe malul drept al râului Olt, reprezintă una dintre cele mai vechi și mai semnificative așezări urbane din sudul Olteniei. Istoria sa este strâns legată de evoluția politică, economică și culturală a Țării Românești, de rolul strategic al Oltului ca axă de circulație și de afirmarea viticulturii ca element definitoriu al identității locale.

• Teritoriul actual al municipiului Drăgășani a fost locuit încă din preistorie, fapt atestat de descoperiri arheologice aparținând culturilor neolitice și din epoca bronzului. De asemenea, urme dacice și romane au fost identificate în zonele limitrofe, ceea ce sugerează existența unor așezări stabile, favorizate de solurile fertile și de apropierea râului Olt.
• În epoca romană, Oltul (Alutus) constituia o importantă arteră de comunicație și apărare, iar regiunea Drăgășani se afla în proximitatea limesului roman, fapt ce a favorizat continuitatea locuirii și după retragerea administrației romane.
• Prima atestare documentară a localității Drăgășani datează din anul 1535, într-un hrisov emis de voievodul Radu Paisie, în care sunt menționate vii și moșii aflate în această zonă. Documentul confirmă existența unei așezări bine conturate, cu activități economice agricole, în special viticole.
• În secolele XVI–XVII, Drăgășani apare frecvent în documentele domnești ca târg viticol, beneficiind de poziția sa strategică pe drumul comercial ce lega Craiova de Curtea de Argeș și mai departe de Transilvania.
• Originea numelui Drăgășani a generat numeroase interpretări, cele mai acceptate fiind următoarele:
• Cea mai răspândită ipoteză susține că denumirea provine de la un nume de persoană – Drăgaș sau Drăga, probabil un cneaz, boier sau întemeietor al așezării. Sufixul „-ani” indică, conform tradiției onomastice românești, descendența sau comunitatea („oamenii lui Drăgaș”).
• O altă interpretare leagă numele de termenul slav „drag”, cu sensul de „drag”, „iubit”, „plăcut”, sugerând un loc prielnic vieții, fertil și atractiv. Această ipoteză este susținută indirect de bogăția naturală și de tradiția viticolă a zonei.
• Indiferent de variantă, numele Drăgășani exprimă continuitate, stabilitate și atașament față de pământ, trăsături definitorii pentru comunitatea locală.
• În secolele XVII–XVIII, Drăgășani se afirmă ca important centru viticol al Olteniei, fiind menționat în cronici și documente fiscale pentru calitatea vinurilor sale. Viile de pe dealurile Drăgășanilor erau proprietăți boierești, mănăstirești și domnești.
• Așezarea capătă statut de târg, cu piețe săptămânale și iarmaroace, atrăgând negustori din Oltenia, Muntenia și Transilvania. Structura socială era dominată de viticultori, meșteșugari și comercianți.
• Un moment crucial în istoria localității îl reprezintă Bătălia de la Drăgășani (7 iunie 1821), desfășurată în contextul mișcării eteriste conduse de Alexandru Ipsilanti.
• Înfrângerea eteriștilor de către trupele otomane a avut consecințe importante: a marcat declinul Eteriei în Țara Românească; a afectat temporar dezvoltarea localității; a introdus Drăgășaniul în istoria sud-est europeană.
• După 1821, Drăgășani intră într-un proces lent, dar constant de modernizare. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea: se dezvoltă administrația locală; apar școli și instituții culturale; se extinde comerțul viticol.
• După Unirea Principatelor (1859), Drăgășani devine un pol regional al viticulturii, fiind integrat în circuitul economic național.
• Drăgășani cunoaște o perioadă de prosperitate relativă, bazată pe: vinificație; mici industrii locale; viață culturală activă, având personalități culturale, printre care:
• După 1948, colectivizarea și naționalizarea schimbă profund structura economică. Se dezvoltă: întreprinderi viticole de stat; infrastructura urbană; cartiere muncitorești.
• Deși industrializarea a adus modernizare, a afectat tradițiile viticole private.
• După căderea regimului comunist, Drăgășani traversează o perioadă de tranziție dificilă, dar își reafirmă identitatea viticolă. În prezent: este municipiu al județului Vâlcea; promovează vinurile DOC Drăgășani; valorifică patrimoniul istoric și cultural.
• Istoria municipiului Drăgășani reflectă fidel evoluția Țării Românești: de la așezare medievală, la târg viticol, apoi oraș modern. Numele său, cu rezonanțe vechi românești și slave, simbolizează continuitatea, fertilitatea și atașamentul față de pământ. Drăgășani rămâne un spațiu al memoriei istorice și al tradiției vii, cu un rol distinct în cultura și economia Olteniei.
• În perioada interbelică, orașul beneficiază de o relativă prosperitate economică, bazată pe viticultură și comerț¹¹. După 1948, regimul comunist transformă structura socială și economică prin colectivizare și industrializare, Drăgășani devenind un important centru viticol de stat, dar și cultural. Al. Florin Țene – personalitate culturală reprezentativă a Drăgășaniului
• Al. Florin Țene (n. 1942 în orașul Drăgășani)
• Scriitor, poet, prozator, eseist, dramaturg, critic literar, istoric literar și animator cultural de anvergură națională.
• Legătura cu Drăgășani
• În anul 1957, la Drăgășani, Al. Florin Țene a înființat Cenaclul literar „Gib Mihăescu”, una dintre cele mai vechi și active structuri literare locale din sudul României.
• Cenaclul a avut un rol decisiv în: formarea tinerilor scriitori, menținerea continuității spiritului literar interbelic, cultivarea memoriei lui Gib I. Mihăescu, scriitor emblematic al orașului.
• Activitatea cenaclului a funcționat ca nucleu cultural identitar al municipiului Drăgășani, în deceniile dificile ale regimului comunist.
• Rol cultural și instituțional
• Fondator și președinte al Ligii Scriitorilor Români, organizație cu impact cultural național și internațional.
• Inițiator de reviste literare, colecții editoriale și manifestări culturale.
• Mentor pentru numeroși scriitori, profesori și publiciști proveniți din mediul drăgășenean și nu numai.
• Opera
• Autor a  115 de volume (poezie, proză, eseu, critică și istorie literară), dintre care numeroase texte: evocă spațiul Olteniei și al Drăgășaniului, recuperează tradiția literară românească, promovează valorile identitare naționale.
• Importanță pentru istoria culturală a Drăgășaniului
• Prin: înființarea Cenaclului „Gib Mihăescu”, activitatea neîntreruptă de animator cultural, contribuția la formarea mai multor generații de scriitori.Este Cetățean de Onoare al municipiului Drăgășani.
• Al. Florin Țene se înscrie între personalitățile definitorii ale culturii drăgășenene, alături de Gib I. Mihăescu, fiind un continuator instituțional și spiritual al acestuia.
• În orice listă serioasă a personalităților culturale din istoria municipiului Drăgășani, Al. Florin Țene trebuie inclus: distinct, argumentat istoric, ca fondator de instituție literară locală cu impact durabil.
• Perioada postcomunistă a fost marcată de tranziție economică și de revenirea la proprietatea privată. În prezent, Drăgășani este cunoscut ca municipiu viticol, parte a zonei DOC Drăgășani, valorificând tradiția, patrimoniul și potențialul turistic¹³.
• Istoria Drăgășaniului este expresia unei continuități istorice și culturale de peste cinci secole, în care viticultura, comerțul și poziția geografică au jucat un rol esențial. Numele localității, cu rădăcini vechi românești și slave, reflectă identitatea profundă a unei comunități durabile în spațiul românesc.
• Victor Roșianu
• Note de subsol

1. Nicolae Iorga, Studii și documente cu privire la istoria românilor, vol. V, București, 1903.
2. Dumitru Berciu, Arheologia preistorică a Olteniei, București, 1966.
3. Radu Vulpe, Istoria României, vol. I, București, 1960.
4. Documente privind istoria României (DIR), B, Țara Românească, sec. XVI, vol. IV, București, 1952.
5. Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. II, București, 1943.
6. Iorgu Iordan, Toponimia românească, București, 1963.
7. Alexandru Rosetti, Istoria limbii române, vol. I, București, 1968.
8. Gheorghe I. Brătianu, O enigmă și un miracol istoric: poporul român, București, 1937.
9. Dinu C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, București, 1976.
10. Keith Hitchins, România 1866–1947, București, 1998.
11. Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român, București, 1997.
12. Vladimir Tismăneanu, Stalinism pentru eternitate, București, 2005.
13. Monografia municipiului Drăgășani, Consiliul Local Drăgășani, 2005, la care au contribuit preotul Bălașa, prof Emil Istocescu șiAl.Florin Țene

• Bibliografie selectivă
• Berciu, Dumitru, Arheologia preistorică a Olteniei, București, 1966.
• Constantiniu, Florin, O istorie sinceră a poporului român, București, 1997.
• Giurescu, Constantin C., Istoria românilor, vol. II–III, București.
• Hitchins, Keith, România 1866–1947, București, 1998.
• Iordan, Iorgu, Toponimia românească, București, 1963.
• Iorga, Nicolae, Studii și documente cu privire la istoria românilor.
• Monografia municipiului Drăgășani, 2005, la care au contribuit preotul Bălașa, prof Emil Istocescu șiAl.Florin Țene