Odată cu primirea premiului de la Fundația și revista MEMORIA pentru romanul “Ce greu a fost în noaptea asta-Viața poetului Traian Dorz între realitate și poveste“, mi s-a trimis și câteva cărți, foarte interesante.
Printre acestea este “Memoria anilor`80-Nouă opozanți ai regimului comunist “ de Lăcrămioara Stoenescu, apărută la Editura MEMORIA, București, 2021.Cartea având o Prefață de Cosmin Budeancă și Postfață de Silviu B.Moldovan.
Așa cum procedez, de fiecare dată, informez cititorii mei “cartea de visită “ a autorului volumului pe care îl comentez.Lăcrămioara Stoenescu s-a născut 22 februarie 1942 la Giurgiu, a absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti în 1969. A fost profesoară la Colegiul „Cantemir-Vodă“ din Bucureşti.
A debutat în 2007, la Curtea Veche Publishing, cu volumul memorialistic „Copii — duşmani ai poporului”.Este autoarea cărţii „De pe băncile şcolii în închisorile comunist”, e şi al unor scenarii radiofonice după cartea „Copii — duşmani ai poporulu”, „Am fost duşman al poporului” şi „Un om nevinovat”. De asemenea, a scris scenariile „Deportaţi în Siberia”, „De o parte şi de alta a Prutului”, după cartea „Exerciţii de memorie, o paranteză tristă a istoriei” de acad. Gleb Drăgan şi Gabriel Vatamaniuc şi „Şoimul Bucovinei”, după un interviu luat acestuia în cartea „Memoria stigmatelor”.
Colaborează la „România Liberă”, suplimentul „Aldine”,cu interviuri luate unor foşti deţinuţi politici, interviuri reluate în volumul de faţă. Are în lucru numeroase proiecte legate de tema închisorilor comuniste şi a memoriei recente.
Cartea, de care facem vorbire, are un “Cuprins” urmat de :”Descoperind istoria de lângă noi “ de Cosmin Budeancă, “ Argument“ , “Partea I-Revolte individuale “, “Partea a II-a- Grupuri, Grupuri din Prahova, din Harghita, din Dâmbovița, Organizația “Cămășile albastre “, “Concluzii“, “Postfață “de Silviu B. Moldovan “ , “Addenda “, “Bibliografie “, “Indici de nume “
și “Indici de locuri “.
Volumul se axează pe descoperirea dizidenților din perioada Ceaușescu, când, mai toată populația țării a crezut că s-a instalat o oarecare destindere. Însă, după întâlnirea cu dizidentul Ion T.Ilie, autoarea a descoperit că în acea perioadă au existat mai mulți oponenți ai regimului comunist-ceaușist, susținut în mare parte de Securitatea criminală și de propagandiștii aflați în
redacțiile ziarelor și revistelor.
Cele nouă interviuri, (ample și cu date amănunțite, încadrându-se în istoria orală) cu dizidenții, sunt însoțite de fotografiile acestora și documente de arhivă, ne descoperă puternice personalități care s-au opus regimului de dictatură comunistă. Practic, cartea are două părți, prima este dedicată revoltelor individuale, ce include interviurile cu Ion T.Ilie, realizat în perioada 28 septembrie 2019, în Pitești, din care reiese că Ion T. Ilie a răspândit manifeste împotriva regimului de dictatură comunistă, pentru care a fost condamnat la ani grei de pușcărie. În celulă a stat cu un alt dizident Radu Filipescu.Acest interviu are ca titlu:”Tatăl Erou-Fiul deținut politic. “
Al doilea interviu este luat dizidentului Mihai Ivănescu, născut în comuna Fîrtățești, județul Vâlcea. având titlul “ Prin cenușa timpului“, fiind realizat între 20 martie și 31 martie 2020.Acesta a confecționat dintr-o camera de cauciuc de la tractor litere și a tipărit lozinca : STOP FOAMETEI DIN ROM|NIA! JOS CU DICTATURA! JOS CU GUVERNUL! Astfel au fost tipărite 1000 de manifeste, pe care le-a răspândit prin Pitești, mai ales în Magazinul Trivale. În urma acestei acțiuni a fost depistat de odioasa și criminala Securitate. A fost judecat la Tribunalul Militar din Calea Plevnei, fiind condamnat la cinci ani. Acesta povestește, cu multă acuitate, chinurile pe care le-a suportat în închisoarea comunistă, spunând că gardienii erau adevărate brute.
Interviul cu căpitanul Marin Iancu, având genericul”Stăpânul Cătușelor “, a fost realizat în perioada 23 august-21 noiembrie 2019, în care vorbește de drama prin care a trecut. Fiica sa Luiza a fost împușcată în dreptul Sălii Dalles în timpul Revoluției. Acesta fiind ofițer în cadrul Miliției “cade “în hățișul politico-birocratic al sistemului milițienesc cu sprijinul procurorilor. Se ajunge la falsificarea scrisului lui Marin Iancu pentru a fi condamnat. Acesta mai era acuzat că a scris scrisori la Europa Liberă. În urma procesului ce a avut loc pe 10 decembrie 1981 la Tribunalul Militar de pe Calea Plevnei, inculpatul a fost condamnat la închisoare. De remarcat este, că mulți din milițienii de atunci și procurori care au făcut jocul sistemului comunist, după Revoluția din 1989 au fost ridicați în grad și promovați în funcții. Citind acest interviu mi-am adus aminte de aforismul lui Nicolae Iorga:” Cine ţi-a făcut o nedreptate nu rămâne cu o datorie faţă de tine, ci cu o pierdere faţă de el însuşi”.
Tânărul Ion Drăghici, ce a criticat regimul comunist, solicitând expatrierea în SUA, destăinuindu-se în interviul luat de Lăcrimioara Stoenescu, în perioada 20 septembrie-10 octombrie 2020, este inginer, absolvent de facultate cu nota 10.Pentru faptul că a confecționat afișe împotriva regimului de tristă amintire a fost condamnat și încarcerat la Penitenciarul
Rahova.
“Singur împotriva sistemului comunist” cum se intitulează interviul luat de autoare cunoscutului dizident Radu Filipescu, nu a fost singur, a fost, chiar coleg de celulă cu cei amintiți mai înainte.Acesta a organizat o adunare în București cu oamenii nemulțumiți de regimul de dictatură ceaușistă. Cu acest prilej a tipărit, manual, zeci de mii de manifeste pe care le-a răspândit cu prietenul Eugen Negru Radu, prin blocurile din cartiere din Balta albă, Bulevardul Baba Novac și Șoseaua Ștefan cel Mare.În urma multor acțiuni organizate de acest adevărat erou, a fost arestat de Securitatea criminală și condamnat la 10 ani de închisoare.

În completarea acestor ample interviuri, ce le consider adevărate narațiuni a unor vieți de eroi, sunt publicate și documente oficiale, precum “Mandat de Executare a Pedepsei închisorii “ ,“ Sentința“ , articole din presă, “Fișa de evidență a deținutului ,“ copii după afișe, etc.
Partea a II-a a cărți se deschide cu Grupul din Parahova. In interviul cu Nicolae Lițoiu, acesta se destăinuie cu sinceritate, spunând că șeful grupului era Gheorghe Nicolae, care împreună au meșterit un aparat exploziv cu ajutorul unui ceas, pe care l-au amplasat în vitrina librăriei Mercur, aproape de Casa Albă din Ploiești, unde se aflau cărțile îngălbenite de soare ale dictatorului Ceaușescu. Dispozitivul a explodat, fără să rănească pe cineva. Tot aceștia au mai amplasat o sacoșe cu explozibil, pentru a răspândi manifestele confecționate, la Casa Albă din Ploiești.Până la urmă au fost descoperiți de Securitatea-criminală, și condamnat la 15 ani de
închisoare. În închisoare a cunoscut pe Lucian Iancu și Florentin Scalețchi care fusese condamnat la moarte.
În cadrul Grupului din Harghita se publică interviul cu Barabas Ioan (Janos ) în care acesta se destăinuie, după ce-și face o mica autobiografie, spune că a confecționat manifeste la îndemnul fratelui mai mare. Manifeste fiind răspândite în orașele Șumuleu Ciuc și Miercurea Ciuc.Până la urmă, prin diferite tertipuri, Securitatea-criminală, au ajuns la cei care au răspândit manifestele. Aceștia fiind condamnați la închisoare. În interviu descoperim că în zona Harghitei au fost mulți dizidenți și oameni arestați pentru că au ascultat Europa Liberă.
Victor Totu confirmă cu sinceritate, în interviul său, publicat în cadrul Grupului din Dâmbovița, că :”Țara întreagă era o pușcărie “ în regimul de teroare comunistă care făcea parte din Lagărul Socialist. Într-adevăr România era un lagăr. Păcat că o mare parte din cetățenii ei s-au supus acestui regim condus de analfabeți și criminali. Din organizația “Cămășile albastre “ a făcut parte și Ioan Leonel Șerban, care subliniază în interviul luat de autoare în perioada 11 iulie și 10 august 2021 că a “luptat pentru drepturile noastre și pentru respectarea legilor țării.“ Acesta împreună cu Constantin Purcaru, care avea o mașină de scris , pe care o deținea ilegal, au hotărât să înființeze organizația ”Cămășile albastre “.Manifestele le-a confecționat Costel Purcaru la fratele acestuia din localitatea Cârstinei. Textul manifestului este foarte mare, acestea fiind răspândite în Piață la Biserică, la Gară, Alimentară, la Craiova, la Teatru, la Găvana de lângă Pitești, Casa Sindicatelor etc. Securitatea l-a arestat în 29 aprilie. A fost condamnat la 5 ani.
În capitolul “Concluzii “, Lăcrămioara Stoenescu esențializează formele prin care au acționat oponenții anticomuniști. Acestea fiind: Difuzarea manifestelor, detonarea unor bombe artizanale, gesture de r[zbunare symbolic[, memorii ;i scrisori, ascultarea posturilor de radio străine considerate subversive, emigrarea etc.
Sunt enumerate și comentate cu profesionalism organizațiile internaționale, ziarele și revistele care au vorbit despre eroii anticomuniști din România. În continuare sunt enunțate categoriile sociale și profesionale, de vârstă, sex și etnii, din care se desprinde faptul că, în general, au fost dizidenți din cadrul muncitoresc și mai puțin intelectualitatea. Eu, analizând într- un eseu publicat cu ani în urmă am constatat că intelectualii, în speță scriitorii care au lucrat în presă și revistele literare, au fost, practic, cei care au promovat prin scrisul lor regimul criminal comunist.
În același capitol final sunt evidențiate proiectele nefinalizate, numărul deținuților politici, regimul de detenție, acțiunile întreprinse de foștii deținuți după eliberare,, solidaritatea foștilor deținuți politic, și urmările detenției.
În încheiere, redau un text din “Postfața” semnată de Dr. Silviu B.Moldovan, care spune: “…este cert că istoriografia și, în general, scrisul românesc au rămas puțin datoare atât în e valoarea dimensiunii opoziției active față de perioada târzie a dictaturii Nicolae Ceaușesu, cât și, mai ales, în ceea ce privește ochiul analitic care trebuie îndreptat către sufletul oamenilor implicați în acele acțiuni temerare. “

“Scrisul românesc “, de care faceți vorbire, domnule Dr. Silviu B. Moldovan, format din majoritatea scriitorilor, incluși în diferite Istorii Literare, au lucrat în presa comunistă, reviste literare și edituri, au susținut prin scrisul lor regimul de tristă amintire, au promovat realismul socialist. Cum să răspundă apelului dumneavoastră, atât de îndreptățit? După decembrie 1989, un poet din generația optzecistă răspundea în cadrul unui interviu: ”Noi am criticat regimul ceaușist în poezii cu idei absconse, transmițând subliminal idea de protest“!?!?!?
Aceștia erau tipul de intelectuali care… protestau.
Citind această carte, mă bucur că au existat concetățeni ce au opus rezistență regimului de tristă amintire, care a fost un “buboi” pe trupul sfânt al României.

Al.Florin Țene