IULIA HASDEU – C IONESCU GION  –  Fulgurantă iubire literară, înainte de a apune soarele:

Acesta din urmă a fost colaboratorul cel mai apropiat al lui B P Hasdeu la Arhivele Statului din Dealul Mihai-Vodă din București,. Acolo, mergea uneori Iulia, să-l vadă pe tatăl ei la locul de muncă și acolo-l va fi văzut întâi pe istoricul, publicistul Caius Ionescu-Gion, viitor autor al unei lucrări monumentale: ,,Istoria Bucureștilor”. Nu este exclus ca fata  să-l fi însoțit pe tatăl ei în vreo excusrie la Curtea de Argeș, locul natal al istoricului Gion, și unde cei doi mergeau adesea.
În corespondența purtată de la Paris cu tatăl ei, Iulia manifesta un vădit interes pentru tânărul istoric în ascensiune. 

După ce a stat o vreme în aerul răcoros al Alpilor, sperând într-o vindecare, Iulia și mama ei se întorc în țară. Le aflăm la Mănăstirea Agapia, iar în vara anului 1887, semnalam prezența familiei Hasdeu reunită la Curtea de Argeș, locul natal al lui Ionescu-Gion. Cu certitudine, au fost la invitația  acestuia. Zona deluroasă și însorită a Argeșului nu s-a vădit însă nici ea de natură să oprească maladia tinerei  și feumoasei fete.

Se pare că Hasdeu fusese de acord ca cei doi să se căsătorească, lucru ce s-ar fi  întâmplat, dacă n-ar fi evoluat lucrurile atât de tragic. La numai 19 ani, la data de 29 septembrie, Iulia se stinge, spre deznădejdea celor ce o cunoscuseră.
În portretul ,,remember” pe care Ionesvu-Gion i-l face în 14 noiembrie 1888, în ,,Revista nouă”, ,,deslușim, dincolo de cuvinte, o mare durere” (inf. apud. Florentin Popescu):
,,Era runmenă, frumoasă, zveltă în talia-i subțire, zglobie, cu ochii umezi de fericire, prietenoasă și glumeață, fără umbră de cochetărie, înflăcărându-se la orice idee în care arta era în joc, respirând viața și  puterea minții în cea mai splendidă a lor arătare.”

În perioada succedantă tristului eveniment, C Ionescu -Gion a rămas atașat de tatăl Iuliei, cel care a sperat că prin acest posibil ginere al său își va perpetua numele. O dovadă a acestei amiciții aparte o constituie și faptul că la multele critici la care a fost supus Ionescu-Gion pentru lucrarea sa ,,Istoria Bucureșttilor” (de către N Iorga, Ion Bogdan, C Rădulescu Motru), a fosst apărat indefectibil de către savantul Bogsan Petriceicu Hasdeu.

                               Prof. Vasile Găurean