Râvnita mea, azvârle coasa și n-avea grija
paginii de gardă, ce-mi va deschide cartea !
Din continență, pus-am strajă inimii spre dansul extatic
și am să smulg din metonimii modulația cântului ostatic,
nepriceput în deslușirea poetului antipatic,
care-ți mai gâdilă simțirea. (Râvnita mea)
În lumea mea de cuvinte, eu îmi construiesc un vis,
O poezie cu cele sfinte, să-mi poarte gândul scris.
Nu caut rime sau măsuri, ci doar sensuri în culori,
Emoțiile să le așez în versuri, rănile să le astup cu flori.
Veșnica poezie e o artă a harului divin, dar, muncă,
O caznă din a eului cartă, a moștenirii poruncă.
Eu scriu pentru că sunt și din veacuri răsărit-am
Cu predestină să înfrunt, temerar al vieții hram.
(Lumea mea de cuvinte)
Drept de autor © 2009-2025 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania