Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 14 → 2022

    Jon Kalman Ștefansson cu „Povestea Astei” își mărește șansele de a fi cunoscut și mai mult prin Polirom

                   Jon Kalman Ștefansson e un scriitor  islandez, este cunoscut cititorilor din România urmare a faptului că multe dintre cărțile sale fac operă la Editura ieșeană Polirom: „Între cer și pământ”, „Tristețea îngerilor”, „Inima omului”, traduse între anii 2014-2018, iar mai acum, 2022, cartea „Povestea  Astei”, traducere și note Magda Răduță, cu 454 de pagini, un roman care, pe lângă poveștile de viață ale personajelor, afli o mulțime de informații despre  Islanda – cu ținuturile ei nordice, reci și  vântoase, înconjurate de Ocean – insula din apropierea  Groenlandei, – care și ea are propriile povești.

                Povestea Astei se petrece în timp – ca orice poveste –  de la începuturile anilor 1950 și până la începutul actualului mileniu, teritorial la Raykjavik, în Fiordul de Vest, trece prin Norvegia, ajunge în trecutul îndepărtat al Islandei, în Canada, la Viena și Barcelona, încât capitolele cărții, cu naratori diferiți, redă  saga unei familii și a apropiaților ei, personaje memorabile.

                În romanul „Povestea Astei” din Islanda, țara în care frigul parcă nu se mai sfârșește, vânturile sunt de neîncetat, încât și în România dacă citești vara volumul te ia cu frig.

                Tatăl Astei, Sigvaldi, fost  marinar și pescar, ajuns zugrav, mama ei, Helga, o femeie  „frumoasă, bovarică și plină de ardoare”, – cum esta descrisă, își părăsește soțul după ce i-a născut două fetițe, fiindcă dorința de libertate și aventură vedea în ceea ce era căsnicia ca pe o adevărată închisoare a ei. Așa că, nefericirile fiecăruia din familie – ale lui  Sigvaldi care, căzut accidentat cînd zugrăvea și înainte de a muri povestește ale sale unei  trecătoare, pe stradă, care vroia să-l ajute, ale Helgăi, ajunsă nu numai bătrână, neputincioasă, ci și o cerșetoare alcoolică – au legătură de vinovăție  față de Asta, fata lor, crescută cu iubire de o Doică care și ea o învață că „bunătatea și bucuria sunt comorile cele mai de preț pe care le poate avea o ființă omenească”.

                  Numai că, la 15 ani, ASTA considerată o adolescentă-problemă, fiindcă bătuse măr pe un  coleg care încercase să o violeze. Este trimisă pentru reeducare prin muncă la o fermă, urmare, mulți ani, mai târziu, va considera  anii aceia ca pe cea mai frumoasă perioadă din viața ei. De ce? Pentru că, alături de fermierul Arni, un taciturn,  de bătrâna mamă amnezică a acestuia, Kristin, și de băiatul aflat și el în exil punitiv, Jasef, „va cunoaște pentru prima oară sentimentul de încredere în oameni, și  iubirea sub  formă filială, fraternal, erotică”.

               Bun prilej pentru autor de a povesti despre  alte personaje ca destine în care, își etalează viața sau momente ale ei, completând-o pe aceea a Astei: întoarsă de la fermă la moartea Doicii, fuge din casa  tatălui recăsătorit și, muncind, crește, își termină Liceul, apoi  trei universități, ajunge o specialistă în Kierkegaard, în studii teatrale, în limbi și cultură nordice – o intelectuală  poliglotă, feministă, care, după cum se întâmplă în viață-viață, ajunge, firește, o bătrână care meditează asupra vinovățiilor din tinerețe. Bună ocazie ca Jon Kalman Ștefansson să inervină cu secvențe pentru a-și spune propriile păreri despre Islanda de azi – despre scris, empatii, bătrînețe, moarte.

      Jon Kalman Ștefansson, n. 1963
        O carte care trebuie căutată, cumpărată, citită, comentată, aduse părerile despre ea în Antologii, în ISTORII, COMENTARII…
    Scriitorul islandez Jón Kalman Stefánsson este unul dintre cei mai cunoscuţi şi mai originali scriitori contemporani. În literatură, a început ca poet, însă împlinirea ca scriitor şi-a găsit-o pe tărâmul prozei în care şi-a înfipt sinele ajutându-se de limbajul poetic.
    Jón Kalman Stefánsson (59 de ani) a scris 12 cărţi de proză, atât romane, cât şi povestiri. În 2005, Jón Kalman Stefánsson a primit Premiul Literar Islandez pentru „Lumina de vară, apoi se lasă noaptea“, un volum de povestiri legate între ele, însă recunoaşterea internaţională a obţinut-o odată cu Trilogia fiordurilor, care este tradusă şi în română şi cuprinde volumele „Între cer şi pământ“, „Tristeţea îngerilor“ şi „Inima omului“.
    Numeroasele premii câştigate cu această trilogie au stârnit şi interesul cineaştilor, care i-au propus producţia unui film de lung metraj. Înainte să se dedice scrisului, Jón Kalman Stefánsson a lucrat într-un abator, în industria pescuitului şi chiar în poliţie. De asemnea, a fost şi profesor, bibliotecar şi critic literar. La Iaşi, Jón Kalman Stefánsson a fost invitat special, în a doua seară FILIT, evenimentul de marcă organizat la Iaşi.
    Publicul a cunoscut un poet care şi-a ţesut firul poeziilor şi în proză şi a reuşit să cucerească o lume întreagă cu această manieră de abordare a textului. De altfel, acesta a fost văzut peste tot, în momentele în care era singur, cu o carte de poezie în mână. A şi recunoscut că fără poezie nu poate trăi: „În esenţa mea sunt poet, nu plec nicăieri fără să iau o carte de poezie cu mine,“a spus într-un interviu acum câțva ani.

                  Ion N. Oprea, Iași, 26 septembrie 2022.



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Drept de autor © 2009-2023 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5