Mihai MAXIM

Pentru seniori fiecare aniversare a anului de naştere este un jubileu. Schimbarea ultimei cifre a vârstei este la fel de importantă ca şi schimbarea prefixului. Cu atât mai mult, atunci când aniversatul este  SENIORUL  muzicii româneşti,  cel mai mare muzician român – pianist, compozitor şi dirijor în viaţă. Eugen Doga s-a născut în RASS Moldovenească, azi Republica Moldova  în luna lui Mărţişor,  lună ce prevesteşte venirea primăverii – anotimpul florilor, pe care compozitorul le va însufleţi armonios în Valsul Florilor, devenit cunoscut în întreaga lume muzicală.  Eugen pentru noi, Evghenii pentru rusofoni, va dovedi prin talentul şi tenacitatea sa  că muzica  zboară peste graniţele  teritoriale. Talentul muzical, singura avuţie pe care a putut să i-o lase  părinţii în acele vremuri de restrişte, a răzbătut ca firul de trestie ce luptă să străpungă stratul de pietriş şi crusta de nisip de pe malul stâng al Nistrului şi să se înalţe mândru spre soare. Vraja muzicii  a fost dragoste la prima vedere, pentru că Jenea – Jenică a fost cucerit de muzicalitatea tânguitoare a violoncelului din orchestra raională ce concerta  pe scena căminului cultural din cătunul Mocra  şi îi va rămâne credincios toată viaţa,  la aceasta adăugându-se  vioara şi pianul.  La vârsta de 20 de ani, încă student la Conservatorul din Chişinău,  şi-a început activitatea de instrumentist ca violoncelist în orchestra Radio a RSS Moldoveneşti şi tot atunci a debutat componistic cu lucrarea  “Cântec de anul nou”  transmisă pe postul naţional de radio. Aceasta a fost rampa de lansare a tânărului care în anii maturităţii va ajunge pe cele mai înalte culmi ale gloriei muzicale. În cele aproape şapte decenii din viaţă consacrate muzicii, Eugen Doga a abordat aproapte toate genurile muzicale.  A compus astfel muzica de estradă, muzică de film, muzica simfonică, lucrări camerale şi de balet. Lui îi aparţine muzica şi libretul  baletului  “Luceafărul”, regizat de Emil Loteanu după poemul lui Eminescu, unicul film despre poetul nostru naţional. Cei care  au vibrat în tinereţe la filmele “Anna Pavlova”, “Şatra”, “Tandra şi gingaşa mea fiară “(după “Dramă la vânătoare” de A. P.Cehov),  mai fredonează şi acum crâmpeie din melodiile devenite nemuritoare. Sunetele valsului “Tandra şi gingaşa mea floare” ales de gazde pentru deschiderea celei de a XXII-a ediţii a Jocurilor Olimpice de Iarnă de la Soci în anul 2014 au răsunat pe calea undelor pe tot mapamondul, iar UNESCO a declarat acest vals  una din cele   patru capodopere muzicale ale secolului XX. Soarta mi-a zâmbit şi l-am cunoscut  pe marele muzician la Moscova în toamna anului 1990. Ambasada noastră organiza   periodic întâlniri cu Diaspora română şi Maestrul care  locuia la Moscova era invitat de onoare. Era un eveniment şi pentru participanţi pentru că D-sa susţinea cu această ocazie minirecitaluri de pian,  la care noi bisam şi aplaudam până ni se înroşeau palmele. La cocteilul ce urma întâlnirilor m-a apropiat  de el faptul că îl aveam ca prieten comun pe distinsul literat şi patriot Victor Crăciun, Preşedintele Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutundeni. Schimbam noutăţi şi veşti despre prietenii pe care şi-i făcuse cu ocazia vizitelor frecvente în România după 1991. Când a aflat că urmează să plec la Bucureşti pentru cununia fiicei mele, mi-a recomandat pentru masa de nuntă un local din zona Arcului de Triumf, ale cărui delicatese le degustase de câteva ori împreună cu Victor Crăciun şi a fost încântat de prestaţia orchestrei. I-am urmat sfatul şi nu am regretat, mai ales că printre invitaţi se aflau – chezaşi ai sfatului – Victor Crăciun şi distinsa sa soţie, Cristiana Crăciun. Revenit după 2002 în ţară, m-am integrat în viaţa  literară  a capitalei, publicând memorialistică  şi eseuri pe teme literare în revistele HISTORIA, HYPERION, Luceafărul de seară şi Flacăra lui Adrian Păunescu şi am editat câteva cărţi traduse din limba rusă în lunga mea perioadă moscovită.  Astfel în vara lui 2012 am publicat  volumul  “O  mie şi una de zile din viaţa lui Hruşciov”  de Oleg Grinevski  pe care l-am lansat la Târgul de Carte GAUDEAMUS  în noiembrie a aceluiaşi an. Am avut iarăşi noroc că ilustrul muzician se afla în Bucureşti şi a participat la eveniment.  Bineînţeles că prezentarea volumului a fost  făcută   de Victor Crăciun care mi-a fost profesor de literatură la Alma mater ieşeană, apoi mentor şi în final prieten. Vestea prezenţei lui Eugen Doga a făcut sala neîncăpătoare, multimea ocupând  şi culoarele învecinate. E.D. a ieşit pe culoar şi s-a întreţinut amical cu cei prezenţi. În martie 2013 muzicianul  şi-a sărbătorit jubileul de 70 de ani împreună cu  Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România la sala Institutului Cultural Român din  Al. Alexandru, unde  preşedintele  Dinu Doru Glăvan i-a înmânat Diploma de Excelenţă şi o plachetă jubiliară. La coctailul ce a urmat m-am alăturat admiratorilor care l-au felicitat. Am răspuns invitaţiei de a participa la concertul jubiliar prezentat de sărbătorit la Muzeul George Enescu din Calea Victoriei, unde pianistul septuagenar acompaniat de Quartetul de Coarde  PASSIONE ne-a oferit un adevărat regal musical. După ireparabila pierdere a lui Adrian Păunescu, l-am mai întâlnit de câteva ori pe Eugen Doga  la comemorarea marelui dispărut pe 5 noiembrie la Belu,  la mormântul  Poetului. Când a plecat şi Victor Crăciun, care aduna în jurul său marile spirite româneşti de dincolo de Prut, am pierdut fizic legătura cu talentatul  muzician. Îi păstrez însă amintirea în suflet şi în momentele de nostalgie ascult  minunatele lui valsuri.
Acum când adăugaţi la cununa vieţii cea de 86-a floare, vă urez  LA  MULTE  PRIMĂVERI, IUBITE MAESTRE!