Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Justin DUMITRU: juliet rose

 

juliet rose

 

se ridică din pat ca o felină

îmi pune cearşaful peste umărul gol

mă sărută pe frunte şi îmi tremură

pleoapele. o privesc cu ochii întredeschişi.

se îmbracă repede – hainele ei cu miros

de vanilie, hainele ei cu iz urban de motoare

şi tutun. şi-a uitat ceasul pe noptieră, se

întoarce mai mult ţopăind. ochii ei galeşi

se lasă greoi peste faţa mea în penumbră.

se apleacă şi îmi miroase părul,

bărbia ei lipită de fruntea mea.

îmi ţin respiraţia şi las capul în lateral.

inima îmi bate tot mai încet, faţa tot mai lividă.

singurul sunet din cameră e al ei, inima ca o tobă

bongo, stomacul mârâie înfundat, respiraţia ca un

mistral ritmic. nu mai vreau singurătate, nu, nu

mai vreau nici măcar să beau o cafea uitându-mă

pe pereţi. şi citind titlurile alea de plumb

ale ziarelor – ororile care-ţi sărăcesc şi îţi îmbolnăvesc

imaginaţia pură.

aleargă repede prin bucătărie, de la cafetieră la

frigider, îmi pune pe o tavă clătitele, cafeaua şi

ziarul. e tot mai infernal dangătul cheilor ei prinse

de geantă. mă ridic din pat brusc. închid uşa şi o

blochez cu pantofarul. iese speriată din bucătărie,

lasă tava pe măsuţa de sticlă.

,,te-ai trezit?”

,, am visat o profeţie scumpo, mă tem că nu poţi pleca.”

,,chiar aşa? şi ce ai vrea să fac? am un program de

respectat, am mult de lucru, ne vedem la masa de prânz.”

se uita încă înmărmurită la corpul care bloca uşa.

,,vorbeşti serios?” m-a întrebat

,,dupa cum vezi. vreau să neglijezi timpul, între noi e

o miză de perfecţiune. ignoră măcar o zi

plânsul muzical de afară”

,,prea bine.” şi-a lăsat geanta, s-a dezbrăcat încet până

a rămas în lenjeria dantelată neagră.

am urmat-o pas cu pas, am ţinut în braţe un trandafir

înflorit şi am uitat fiecare gest strategic, nici un

don juan, nici un casanova, nici un cary grant,

nici un dicaprio. i-am simţit corpul ca pe o incantaţie

străveche care-mi chema din cochilie curajul de a iubi.

am aburit ferestrele, oglinda, televizorul şi am scris cu

degetele ,,sunt lângă tine” şi ,,iubirea e o lecţie târzie”,

iar în jurul acestor scurte mesaje am desenat puerili

inimioare mari şi mici.



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 36 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5