Sub o rece cruce
Piatra înlemnește,
Timpul nu se scurge,
Moartea viețuiește.
O liniște adormită
Pe brațele de cruci,
O lume-nvinuită
De prea puține rugi.
Pe-un petic de iarbă,
O cruce a țintuit
Soartă fără grabă,
Zâmbet de granit.
Pământul a răscolit
Plânsul unei ploi,
Și dă trup coborât
În dosul porții noi.
Îngrămădesc bujorii
Umbrele de cruci,
Îngrămădesc și norii
Cuibarele de cuci.
Stau ciorile pe cruci
Ș-așteaptă veșnicia,
Tăcerea unei rugi
Îl cheamă pe Mesia.
19 -04 -2026
Drept de autor © 2009-2026 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania