Giorgică Acsiniuc s-a născut la 6 aprilie 1967, în satul Gorbănești, comuna omonimă, raionul Botoșani, regiunea Suceava (astăzi, în județul Botoșani) și a murit la 3 iunie 2022, la Târgu Mureș, fiind înmormântat în satul Vânători, comuna Gorbănești. A fost căsătorit și nu a avut copii. A făcut Școala Generală din Vânători, apoi a urmat Școala Profesională din Roman. A lucrat în diverse locuri până la pensionarea anticipată din anul 2020.

Astăzi, se împlinesc doi ani de când s-a stins un om; un om oarecare, despre care, de regulă, nu se scriu sau rostesc discursuri nici în timpul vieții, nici la plecarea definitivă. Astfel de oameni trec prin lume aproape neobservați și o părăsesc la fel. Dar simt că aș comite un păcat dacă mi l-aș reaminti fără câteva cuvinte care să-i acopere, cumva, golul lăsat chiar și în anonimatul său. Cuvinte pentru cei care l-au știut mereu, dar, poate, nu l-au cunoscut niciodată.

Giorgică Acsiniuc mi-a fost prieten; un prieten pe care l-am ales și păstrat pentru cumsecădenia lui, din ce în ce mai rară printre oameni, pentru discreția sa exemplară, pentru generozitatea lui și, mai ales, pentru sufletul său bun și curat. Prietenul meu nu a cerut niciodată ceva pentru el; mai mult, a primit cu mare reținere orice mână care i s-a întins. Nu a spus nici măcar celor apropiați cât de greu i-a fost tot timpul, pentru a nu-i împovăra; a împărțit, în schimb, de multe ori, cu ei puținul pe care l-a avut. A trăit sărac și nu a deranjat pe nimeni. A murit la fel de sărac, iar plecarea lui a îndurerat pe prea puțini.

S-a stins un om oarecare; nimic neobișnuit. Doar un gol în sufletul meu, care și-a ales și păstrat prietenul după criterii pe care din ce în ce mai puțini le înțeleg și prețuiesc.

Florin Bălănescu