Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 17 → 2025
La o cafea
Și această apă tulbure încet se îneacă
Ridică-ți, femeie umbra iubirii să nu cadă
Nu vezi norii puterii cum vin?
Și luna se uită tristă peste veacuri
Nu mai are bani să-și cumpere amurg
Numai în policandre lumina încet mai bate
Când forța secundei mai rupe timp
Și glasul speranței se uită pe stradă
Așteaptă să primească chiria timpului bătrân
Când puterea speranțe se face lege
Și apa obosește prin rădăcini curgând
Ieri m-a înjurat glasul fântânii că scriu prea multe poeme
Dar forța speranței cu forță se deschide
Lăsând zorii să cânte în fanfara nopții
Și speranța iubirii să îmbrace trup ceresc
Voi să asfaltați drumul speranței spre mine
Lăsați copacii iubirii să crească rodind
Când zorii se trezesc la o cafea cu mine
Îndulcită cu amurg și zâmbet dorit
Vedeți glasul iubirii din muguri să iasă
Veniți și voi în porți de infinit.
Drept de autor © 2009-2025 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania