Eram prea tineri…
Din umezeala unei ploi
Și albi, și nuferi
În ape tulburi amândoi
Ne căutam fugind de noi
Ca ochii să ne doară
Ne alergam în umbra unei foi
S-o ardem și să moară
Doar liniștea ne-nvelea
În boanda-i ponosită
Mușcând cu gura, ea din ea
Zâmbea neobosită
Pășeam haotic, controlați
De inimi amorțite
Eram prea mici și importanți
În foamea de cuvinte
Să spunem dragostei c-o știm
Când ea nu ne cunoaște
Să ne trădăm, să revenim
Lăsând o soartă vraiște .
Drept de autor © 2009-2025 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania