Cu amintirea îmi alin întreaga existență
Când, din suflet îmi lipsește a ta prezență.
Simt uneori un gol-că ceva îmi lipsește,
Dar la tine gândul îndată se oprește.

În ochii tăi mă pierd, dar mă și redescopăr
Când, sentimentele încerc să mi le -acopăr
În profunzimea sufletului găsesc raiul,
Iar îmbrățișarea ta îmi alină traiul.

Mă întreb și mă tot întreb adesea: „Cum reușești
Oare-n gânduri la mine tainic să viețuiești? ”
Mi-ai dat lumea peste cap și ai creat haos
În gânduri, când ți-ai adus lumea ca adaos.

Ți-am spus în mod repetat să nu vii la mine-n lume;
E pustiu. Doar fulgi și umbre vor să se-adune.
Deci, nu se poate ca vreodată să rodească
Iubire sinceră, curată și cerească.

Ți-am spus,de asemenea, să renunți la tot, la toate.
Ar fi foarte greu. Nu cred deloc că se poate,
Dar nu vrei să mă asculți. Te-ai încăpățânat grozav;
Te-ai trudit și ai sădit un sâmbure firav.

Cred că toată nădejdea și speranța-n el ți-ai pus-o
Căci, pentru a răsări, munca ți-ai depus-o.
A crescut frumos, dar cu timpul ai uitat-o
O să se usuce pentru că n-ai udat-o.

Nu-i târziu să dai înapoi ori să mergi înainte;
Să te uit sau să văd, iubirea cum se simte.
Când am început eu să visez, tu te-ai trezit;
Începi să-ți dai seama că străini am devenit.

Cu trecerea timpului, mai repede sau mai încet,
Din oră-n oră, din zi în zi, dispari complet.
Aş spune „Te-am avertizat, dar n-ai ascultat ”
Însă, -am ajuns să regret că te-ai îndepărtat .

Cu amintirea ta îmi voi alina întreaga viață,
Păstrându-mi vie sau stinsă a mea speranță.
Au fost și vor mai fi în viață nori și vânturi
Oare ce-om alege la răscruce de gânduri?