Nu mă fura mie.
Lasă-mă să-mi fiu
În cochilia cu igrasie și spartă pe alocuri,
Lasă-mă să mai râd,
Ce dacă pe geamuri se prelinge încă ploaie,
Lasă-mă să mai gust din viață,
Nu-mi pasă că atârnă ca plumbul firele argintii,
Lasă-mă de soare și de zăpezi să mai fiu sărutată.
E-atâta moarte-n jur!
Și globuri de lumină-s coroanele
Copacilor, întomnate…
Câtă moarte!
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania