Pop Art este una dintre acele mișcări artistice care au schimbat felul în care urma să fie înțeleasă arta. Nu prin rafinament elitist sau abstracții greu de descifrat, ci prin imagini pe care le recunoaștem instant: reclame, benzi desenate, vedete, produse de supermarket. Pop Art a avut curajul să arate că lumea cotidiană, cu tot ce are ea comercial și repetitiv, este un subiect legitim pentru artă.

Pop Art nu este doar o mișcare artistică, ci o adevărată revoluție vizuală, ce comunică prin limbajul specific al reclamelor, benzilor desenate, produselor de supermarket și vedetelor pop. Azi, de Pop Art Day (28 ianuarie), celebrăm arta care a spus fără complexe: da, cultura de masă contează.

Termenul de Pop Art vine de la „popular art” și definește o mișcare apărută la mijlocul secolului XX, care împrumută imagini și simboluri din cultura de masă. Artiștii pop folosesc culori și contraste puternice, contururi clare și tehnici inspirate din tipar și publicitate, adesea reproducând aceeași imagine de mai multe ori. Dincolo de aspectul jucăuș, Pop Art conține o doză serioasă de ironie și critică socială: vorbește despre consum, faimă, identitate și despre modul în care imaginile ne modelează percepția realității.
Mișcarea apare aproape simultan în anii ’50–’60 în Marea Britanie și în Statele Unite. În Europa, artiștii privesc cu fascinație explozia culturii americane a consumului, în timp ce în SUA Pop Art devine o oglindă directă a societății postbelice, marcate de publicitate, televiziune și producție în masă. Este, în multe privințe, o reacție la expresionismul abstract, considerat prea introspectiv și prea rupt de viața reală.
Caracteristicile de bază ale acestei mișcări sunt culorile puternice, plate, adesea inspirate din tipar, imaginile recognoscibile, ușor de „citit”, folosirea tehnicilor industriale (serigrafia, reproducerea mecanică), apelul la ironie, critică socială, ambiguitate și estomparea graniței dintre artă și consum.

Cel mai cunoscut nume asociat cu Pop Art este, așa cum știm deja, Andy Warhol, artistul care a transformat obiecte banale și chipuri celebre în adevărate iconuri vizuale. Conservele Campbell, portretele lui Marilyn Monroe sau Elvis Presley nu sunt doar imagini decorative, ci comentarii despre producția în serie, despre faimă și efemeritate. Roy Lichtenstein, un alt artist emblematic, duce benzile desenate la scară monumentală, folosind punctele tipografice și cadre dramatice pentru a explora emoția ca produs vizual. Richard Hamilton, unul dintre pionierii britanici ai mișcării, analizează societatea de consum cu luciditate și umor, în timp ce Claes Oldenburg transformă obiectele cotidiene în sculpturi uriașe, moi sau rigide, care schimbă complet relația noastră cu lucrurile familiare. James Rosenquist, fost pictor de panouri publicitare, combină imagini comerciale și politice în colaje monumentale, încărcate de tensiune vizuală.
Dacă ar fi să alegem o singură lucrare care să reprezinte esența Pop Art-ului, aceasta ar fi „Campbell’s Soup Cans” de Andy Warhol, realizată în 1962. Seria, compusă din imagini aproape identice ale unei conserve de supă, ridică întrebări esențiale despre originalitate, valoare artistică și rolul autorului. Este o lucrare simplă la prima vedere, dar extrem de puternică, devenită simbolul absolut al relației dintre artă și consum.

Astăzi, Pop Art este mai relevant ca niciodată. Trăim într-o lume dominată de imagini, branduri și repetiție vizuală, exact temele pe care această mișcare le-a pus în discuție cu zeci de ani în urmă. Pop Art nu ne cere să respingem cultura populară, ci să o privim critic, conștient și creativ. De Ziua Pop Art, celebrăm arta care a avut curajul să fie accesibilă, provocatoare și profund conectată la realitatea timpului său.

Cosmina Marcela OLTEAN

Lancaster, Mark; Post-Warhol Souvenir Marilyn (7-17 Nov. 1987); Pallant House Gallery; http://www.artuk.org/artworks/post-warhol-souvenir-marilyn-717-nov-1987-70614