LIMBA ȘARPELUI

O coală albă, albul se revoltă.
O vorbă slabă, lumea o suportă.

O pană îndoită în scrisul suferind,
O idee friptă în adevăr plutind.

O mie de cuvinte au adunat un joc,
O sută de morminte stau singure în loc.

O cifră rece pusă-n calendar,
O dată trece și nu avem habar.

O singură culoare pe un cearșaf timid,
Tablouri în soare cu nuanțe de vid.

O lacrimă uscată căzută din ocean
E singura pată rămasă în lighean.

Un punct și-o linie dă drumul tăcerii,
Nu se poate scrie în cumpăna serii.

Tic-tacul scurs din lumânarea aprinsă
E hăul parcurs de o viață învinsă.

O stea stinsă pe un cer înnorat,
O lumea convinsă de singurul împărat.

O treime simțită de un gol sufletesc
E poza uimită din altarul ceresc.

O limbă despicată de un târâș abrupt
E taina stricată de pe mărul corupt.

O rază se-ndoaie în noaptea celestă,
O dâră vioaie dă calea onestă.

Un șarpe desparte două lumi paralele,
Un scris într-o carte dă suflet la stele.

10-10-2022