Și lumina iubirii respiră încet
Seara trecută am răsturnat amurgul
În cupe mari,adânci,egale
Peste timp am deschis fereastra
Timpului relativ, să plece
Când valea din mine curgea zgomotoasă
Amestecând timpuri cu amintiri egale
Când soarele deschide universul
În patru puncte mereu cardinale
Numai zâmbetul din scutec zâmbește
Și axa clipei mereu se înclină
Amurg ceresc să spele
Lăsând copacii bătrâni să înflorească
Prin rădăcini, măcar odată mai devreme
Pregătind acest pământ oglinda la Înviere.
	
Similare