Mi-e frică să-ți ating  lumina
M-aș electriza în lipsa ta de reacție
Ești vie și încă mă respiri cu vină
Eu te respir în singurătatea ostilă a fracției
Doar un stop cardio-respirator țipă
Ne strigă, intrigă și atât…
Cât de bine ne vedem în întuneric
Ești opacă de mine
Sunt chiorul din tine
Dar întunericul ne luminează anduranța reciprocă
…
Suntem perfecți și defecți,
Imperfecți în cererile duale
În dezamăgiri  influenți… 

Și totuși ne găsim
În golul lăsat de alții
În golul dorit de alții
În plinul din noi amândoi
Ș-atunci mi-e tare frică
…
Mi-e frică să-ți mai ating lumina
Poate să-ți  sting din lumină
Ca să pot să îmi simt vina
Vina din  opacitatea duplicitară de a fi
Trăiesc și încă tremur când…
Încerc cu frică să îți ating lumina