Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Mănăstirea Agafton, Arhiva personală.
Agata ® 1994 – 2025 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Despre Mănăstirea Agafton din satul Agafton, comuna Curtești, județul Botoșani, maica stareță Ambrozia Hrițuc mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2010, în incinta acesteia.

– Maică Ambrozia, cine și când a înființat acest așezământ monahal?
– Mănăstirea este situată pe culmea unui deal împădurit, la 8 km sud-vest de Botoșani, pe Drumul Național 29, ce duce la Suceava, șoseaua abătându-se la stânga, înaintea Cabanei Baisa, spre lăcașul de închinăciune. Prima așezare monahală a fost întemeiată de sihastrul Agafton în 1728, când acesta a obținut de la domnitorul Moldovei Grigore [al II-lea] Ghica [1735-1739; 1747-1748] o carte domnească prin care se atesta că schitul a fost înființat pe loc domnesc, voievodul făcându-i unele înlesniri și înzestrându-l cu pământuri. Aici, pustnicul a ridicat o biserică din lemn (cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril), a construit chilii și a înființat vie, livadă și stupină.

– Care a fost istoria ulterioară a mănăstirii?
– În 1814, mitropolitul Veniamin Costache a transformat schitul inițial în mănăstire de maici, aduse de la sihăstriile din jur – Balș, Unsa și Orășeni. În 1864, aici a fost înființată cea dintâi școală primară din sat, unde a predat monahia Agafia Codrescu. În timpul Războiului de Independență [1877-1878], călugărițele au participat ca infirmiere voluntare, în Primul Război Mondial au luat parte la activitățile Crucii Roșii, lucrând în spitale de răniți, iar, între 1916 și 1918, lăcașul a oferit găzduire și hrană pentru femei și copii refugiați. De-a lungul vremii, obștea a avut, adesea, peste 300 de maici, care creșteau viermi de mătase și aveau ateliere de țesut covoare, de pânzeturi, de broderie, de tricotaj și de croitorie. În 1959, așezământul monahal a fost desființat, în 1960 aici a fost instalat un cămin pentru bătrâni cu handicap, iar 6 ha de vizavi au fost ocupate de o tabără școlară [Codrii de Aramă]. În 1991, mănăstirea a fost reînființată, funcționând în paralel cu căminul de bătrâni până în 1999, când acesta a fost transferat într-un alt local din județ.

– Descrieți, vă rog, lăcașurile de cult.
– Prima biserică, în formă de navă, este clădită din bârne de stejar încheiate la colțuri în cheutori, având lungimea de 10 m, lățimea de 5 m, un turnuleț octogonal deasupra naosului și acoperișul din șindrilă. Catapeteasma, frumos sculptată și pictată în stil neobizantin, datează din 1740. În 1921, lăcașul de cult a ars, fiind restaurat în 1957. Între 1840 și 1843, stareța Agafia Curt a înălțat cea de-a doua biserică, de zid, cu hramul Pogorârea Sfântului Duh, lângă care se află turnul-clopotniță, ridicat în 1877. Noua biserică este construită în stil moldovenesc, în formă de cruce, cu trei turle deasupra altarului, naosului și pronaosului. Catapeteasma, bogat sculptată și pictată în stil neobizantin, datează din 1840, iar în interior se găsește icoana Maicii Domnului, făcătoare de minuni, veche din 1849. Din cauza cutremurelor, pictura exterioară, realizată în 1929, s-a exfoliat și a trebuit dată jos la lucrările de restaurare și consolidare, urmând a fi înlocuită cu alta în frescă. Pictura interioară a fost realizată de ieromonahul Vartolmeu Dolhan între 1955 și 1957. În 1999, cu prilejul restaurării ansamblului monahal, a fost adăugat un pridvor nou, în locul celui vechi. Din 2004, cele două biserici, turnul-clopotniță, 54 de chilii, cinci fântâni și două anexe gospodărești figurează în Lista Monumentelor Istorice.

– Ce personalități au trecut pe aici în decursul timpului?
– Lăcașul de rugăciune a fost vizitat, între alții, de Mihai Eminescu Nicolae Iorga și George Enescu, care avea o soră maică în mănăstire. Marele nostru poet venea, din copilărie, la mătușile lui după mamă Sofia, Fevronia și Olimpiada Iurașcu, precum și la verișoara sa Xenia [Olga, fiica Saftei Iurașcu (căsătorită Velisar)], călugărite aici. În acest loc, el a scris mai multe poezii, între care Fiind băiet, păduri cutreieram și Călin (file din poveste), inspirându-se din natura înconjurătoare sau din povestirile auzite de la mătușile sale. În cimitirul mănăstirii, se află mormintele Xeniei Velisar și al Olimpiadei Iurașcu, care a fost stareță între 1888 și 1902; de la ea, se păstrează un policandru din alamă cu 16 brațe, aflat în pridvorul bisericii noi.

Florin Bălănescu