Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: ©Mănăstirea Bisericani din Scăricica, Arhiva personală.
Agata ® 1994 – 2025 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Despre Mănăstirea Bisericani din satul Scăricica, comuna Alexandru cel Bun, județul Neamț, părintele stareț Serafim Mihali mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2010, în incinta acesteia.

– Părinte Serafim Mihali, cine și când anume a înființat această așezare monastică?
– Mănăstirea a fost întemeiată în jurul unei biserici de lemn din apropierea Peșterii Sfântului Cuvios Chiriac, aflată la circa 200 m sud de actualul lăcaș de cult, care a fost ridicată, în 1470, de Sfântul Cuvios Iosif și ucenicii săi, ce au trăit o parte a vieții în Valea Iordanului. Biserica de astăzi [cu hramul Buna Vestire], situată la 12 km vest de Piatra Neamț, a fost ctitorită, în 1517, de Ștefăniță Voievod [cel Tânăr, 1517-1527], pe temelia pusă de domnitorul Ștefan cel Mare [și Sfânt, 1457-1504] în 1499.

– Cum a fost fondat lăcașul de rugăciune?
– În timpul Bătăliei de la [Valea Albă, lângă] Războieni [25-26 iulie 1476] și după cea de la Codrii Cosminului [1497], în 1498, biserica a fost incendiată, iar Cuviosul Iosif și ucenicii săi, văzându-și viețile tulburate, s-au hotărât să plece la Sfântul Munte Athos. Atunci, într-o zi de vineri din primăvara anului 1499, Fecioara Maria li s-a arătat într-un stejar aflat la vreo 800 m mai la vale de biserica arsă și i-a întrebat unde se duc. Răspunzându-i că merg la Grădina Maicii Domnului, ea le-a spus că și Moldova este grădina ei, cerându-le să rămână. Ei nu au mai plecat și au făcut cunoscut acest miracol mitropolitului Moldovei din acea vreme și voievodului Ștefan cel Mare, care, auzind minunea, a pus temelia de piatră a bisericii actuale.

– Sfântul lăcaș a suferit transformări structurale în decursul timpului?
– În 1535, domnitorul Petru Rareș [1527-1538; 1541-1546] și, apoi, voievodul Alexandru Lăpușneanu [1552-1561; 1564-1568] au adus edificiului o serie de modificări, după care domnitorii Miron Barnovschi [Movilă, 1626-1629; 1633] și Moise Movilă [1630-1631; 1633-1634] au construit, între 1627 și 1631, zidurile groase de incintă şi patru turnuri de apărare. În 1637, voievodul Vasile Lupu [1634-1653; 1653] a înălțat pronaosul, turnul-clopotniță de deasupra acestuia, trapeza, pivnița și mai multe chilii din lemn, iar, în 1786, domnitorul Alexandru al II-lea Mavrocordat [1785-1786] a zidit alte clădiri anexe și a refăcut biserica din temelii, care era degradată, aducând-o la forma de astăzi.

– Ce statut a avut mănăstirea de-a lungul anilor?
– În 1885, partea sa vestică a fost transformată în închisoare, ce a existat până în 1905, când zidurile ei s-au prăbușit. În 1911, în aceeași parte a incintei a fost organizat un sanatoriu T.B.C., care s-a extins în 1920 și funcționează și astăzi. În 1905, lăcașul de închinăciune a devenit schit subordonat Mănăstirii Durău până în 1960, apoi dependent de Mănăstirea Bistrița până în 1991, când complexul monahic a fost reactivat ca obște de călugări cu statut autonom.

– Ce cuprinde ansamblul monahal?
– În prezent, mănăstirea are trei altare de rugăciune: biserica voievodală [cu hramul Buna Vestire], situată în incinta sanatoriului, paraclisul [cu hramul Acoperământul Maicii Domnului], ridicat [în 1998] pe locul unde s-a arătat Fecioara Maria, numit „La Sfânta Iconiță”, şi biserica nouă [cu hramurile Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul și Sfinţii Cuvioși Părinți Iosif și Chiriac de la Bisericani], aflată în curs de construcție lângă acesta din urmă [finalizată în 2024]. Intrarea în vechea biserică se face printr-un portal amplasat pe latura de sud, iar, pe zidul sudic exterior, se află un cadran solar de piatră. Paraclisul adăpostește trunchiul stejarului istoric [tăiat, în 1968, de autoritățile comuniste] și o icoană a Maicii Domnului, făcătoare de minuni.

Florin Bălănescu