Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Mănăstirea Cămârzani, Arhiva personală.
Agata © 1994 – 2026 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Despre Mănăstirea Cămârzani din satul Cămârzani, comuna Vadu Moldovei, județul Suceava, maica stareță Maria Deac mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2010, în incinta acesteia.

– Maică Maria Deac, cine și când a ctitorit acest așezământ monahic?
– Biserica inițială, de mir [cu hramul Sfântul Gheorghe], situată la circa 7 km sud-est de Fălticeni, a fost ridicată, în 1863, de boierul Emanoil Morțun și soția sa Zoița, în incinta conacului de pe moșia sa, ca lăcaș de închinare a familiei lui.

– Care a fost statutul lăcașului de rugăciune de-a lungul timpului?
– În 1947, moșia boierească a fost expropriată, terenurile fiind împărțite veteranilor din cel de-Al Doilea Război Mondial, iar sfântul lăcaș a devenit filială a bisericii din Ciumulești-Gane [astăzi, satul Ciumulești, comuna Vadu Moldovei]. Aici, a fost înființat un schit de călugări, care a aparținut, din punct de vedere administrativ, de mănăstirile Neamț, Slatina și Râșca. În urma Decretului nr. 410 din 1959, acesta a fost desființat, iar lăcașul de cult a devenit biserică de mir afiliată, din nou, parohiei din Ciumulești-Gane. În 1992, schitul a fost redeschis ca mănăstire de maici și, tot atunci, a fost ridicat un paraclis [cu hramul Sfântul Mina], complexul monahal fiind sfințit în același an.

– Descrieți, vă rog, ansamblul monahicesc.
– Biserica [cu hramul Nașterea Maicii Domnului], având 26,5 m lungime și 13 m lățime, a fost zidită din cărămidă, în plan dreptunghiular și în stil tradițional moldovenesc, între 2000 și 2004, an în care a fost și sfințită. Este alcătuită din altar [semicircular, având câte o nișă în părțile laterale], naos, pronaos și pridvor [închis], cu acoperișul din tablă de cupru, deasupra fiind amplasată o turlă de formă piramidală. Este pictată în interior și decorată la exterior cu discuri smălțuite, cărămidă roșie și ocnițe zugrăvite. Catapeteasma, din lemn de tei sculptat și aurit, este pictată în ulei și înaltă până la arcada care susține bolta naosului și altarului, în fața sa aflându-se icoana Maicii Domnului, făcătoare de minuni. Ulterior, au fost construite zidul de incintă din piatră, prevăzut, la intrare, cu un turn-clopotniță, trapeza, bucătăria, pivnița și mai multe corpuri de chilii. În partea de nord, se găsesc mormântul ctitorului, al soției lui [cu care a avut 18 copii] și ale altor membri ai familiei, iar, ceva mai departe, anexele gospodărești – magazii, garaje și grajd. Au fost înființate ateliere de sculptură, pictură, croitorie și tricotaje, o tipografie unde sunt imprimate volume și broșuri cu conținut religios și istoric, un muzeu care găzduiește colecții de arheologie, etnografie, numismatică și meșteșuguri, obiecte de cult, icoane de lemn, cărți și veșminte liturgice, precum și o bibliotecă adăpostind numeroase volume, reviste și manuscrise.

Florin Bălănescu