Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Mănăstirea Guranda, Arhiva personală.
Agata ® 1994 – 2025 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Despre Mănăstirea Guranda din satul Guranda, comuna Durnești, județul Botoșani, maica stareță Gabriela Turiceanu mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2010, în incinta acesteia.

– Maică Gabriela, cine și când a înființat această așezare monahică?
– Prima biserică, din bârne de lemn [cu hramul Sfânta Treime], organizată ca obște de maici, a fost întemeiată, în 1945, din colectă publică, de monahia Teodora Voloșincu [devenită, apoi, stareța așezământului], fiind închinată memoriei eroilor neamului.

– Care a fost destinul ulterior al sfântului lăcaș?
– Mănăstirea a avut o viață scurtă, pentru că, în urma Decretului nr. 410 din 1959, a fost desființată în 1960. Au fost dărâmate biserica și chiliile, astfel încât, aici, nu a mai rămas nimic până în 1990, când, prin stăruința ctitorei, așezământul monahal a fost redeschis. Atunci, au fost ridicate, în timp record, biserica, de zid [cu același hram și sfințită în 1991], paraclisul [cu hramul Acoperământul Maicii Domnului], turnul-clopotniță, amplasat la intrare, și un ansamblu de chilii cu un singur nivel, în formă de patrulater, care înconjoară lăcașul de cult. Construită cu mijloace modeste și măcinată de vreme, biserica a fost demolată în 2012, când au început lucrările de rezidire a alteia [având și hramul Sfântul Ioan Iacob Hozevitul], tot din cărămidă, pe același amplasament, dar mult mai trainică și mai frumos proporționată.

– Faceți, vă rog o descriere a ansamblului monastic.
– Mănăstirea se află în Pădurea Guranda, fiind situată la 41 km nord-est de Botoșani. Biserica, alcătuită din altar, naos, pronaos și pridvor [deschis, în stil moldovenesc], îmbină elemente arhitecturale tradiționale ale stilului mănăstiresc din Moldova cu influențe bizantine și ornamente specifice. Clădirea este pictată la interior și zugrăvită în praf de piatră la exterior, având acoperișul cu șarpantă largă și o turlă deasupra naosului.

Florin Bălănescu